Miercurea Cenușii, 2024
„Orice început se vrea fecund”

Am început cu acest vers aparținând marelui poet Lucian Blaga, pentru a arăta cine este cu adevărat Începutul și Sfârșitul și din nou Începutul, în glorie, al fiecărui act omenesc, Alfa și Omega pe care orice creștin trebuie să-l recunoscă și să-l slujească, pentru că de la El purcede totul. Totodată, pentru a sublinia trecerea de la Timpul de peste An, la Timpul Pascal, după rânduiala Bisericii Universale.

Suntem, începând cu astăzi, Miercurea Cenușii, la începutul unei perioade care se dorește fertilă în sfințenie, în fapte bune și nu în ultimul rând, în post și mortificație, ca să ne pregătim smeriți de cea mai mare sărbătoare creștină: Învierea Domnului.

Fiecare creștin, în starea lui, fie preot, călugăr, laic, înalt prelat, trebuie să-i răspundă «Prezent !» lui Isus Cristos, mai precis, Jertfei Sale supreme pentru mântuirea noastră. Și de felul cum va ști să răspundă la această sfântă chemare, va fi socotit atunci când i se va împlini timpul. Să nu ne speriem, nici să dăm înapoi. Toți oamenii, fără excepție, au trecut prin perioade de asceză, prin ispite, prin jertfe mai mari sau mai mici, chiar și Isus Cristos. A postit, a fost ispitit în pustiu, a făcut întreaga sa viață publică, fapte care să-i dezvăluie dumnezeirea. Dar, aproape de fiecare dată când înfăptuia o minune în viața unui om, sau a unui ținut, îi cerea omului să fie discret, să nu trâmbițeze și să nu se laude, ci să meargă la preot și să se sfințească, să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut pentru el.

Postul Mare este un timp de har, de milostivire și de împăcare. Dar și de meditație și așteptare pioasă a marelui eveniment, care ne oferă arvuna învierii noastre personale la sfârșitul veacurilor.

A face mici fapte, lucrări în favoarea aproapelui este tocmai ceea ce ne cere Dumnezeu în această perioadă fastă. Nu numai postul de îndestulare a trupului, dar și intensificarea rugăciunii, împăcarea și iertarea aproapelui și alte dovezi de credință: adorații, devoțiuni, curățire, nu numai exterioară, ci și interioară, printr-o spovadă temeinică, rostirea actului de căință, săvârșirea canonului dat de preotul confesor și propunerea de a nu mai repeta greșelile din trecut.

E ca o poartă imensă prin care, după ce am stat la rând, trebuie să pășim spre adevărata lumină, care e Împărăția Cerurilor, promisă prin atâtea parabole în predicile sale de către Isus Cristos.

Creștinii parohiei franciscane „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați, în vederea începerii acestei perioade rodnice în fapte și rugăciuni, s-au adunat în jurul altarului și în preziua Miercurii Cenușii și, îndemnați de Duhul Sfânt, după Sfânta Liturghie, și-au declarat disponibilitatea de a trece cu bine întreaga perioadă, pentru a-l întâmpina pe Cristos glorios și înviat, speranța noastră.

Astfel, în seara zilei de marți, bucuroși să încheie zilele Timpului de peste An și să înceapă Timpul Pascal, au sărbătorit printr-o agapă frățească faptul de a fi împreună, copii ai lui Dumnezeu și frați întru suferință și slavă ai lui Isus Cristos. Nu s-a ținut cont de vârstă ori de alte criterii, pentru că toți suntem egali în fața lui Dumnezeu, și fiecare a contribuit cu prinosul lui de bucurie și pietate pentru jertfa lui Isus întru eliberarea noastră de sub imperiul păcatului și pășirea spre o nouă viață, luminată de harul Duhului Sfânt. Iar bucuria participării a fost pe măsură.

Vom fi părtași la slava Învierii, dar mai înainte trebuie să ne smerim, încredințați de folosul ce se desprinde din spusele preotului: „Din țărână ne-am ivit și în țărână ne vom întoarce!” E și acesta un fel de memento care trebuie să stea permanent în atenția noastră. Așa să ne ajute Dumnezeu !

Cezarina Adamescu (O.F.S)

14.02.2024 - Miercurea Cenușii

---

... ziua anterioară, Lăsata Secului / Marțea Grasă, undeva în Rai... (!?)