Prezentare
Contact

Terţiari franciscani

ORDINUL FRANCISCAN SECULAR

crucea terţiarilor franciscani

Ordinul Franciscan Secular este constituit din creştini care, pentru o vocaţie specifică şi prin Profesiunea solemnă, se angajează să trăiască Evanghelia după exemplul Sf. Francisc de Assisi, în propria stare de viaţă, observând o Regulă specifică aprobată de Biserică. OFS este una dintre cele trei componente ale marii Familii Franciscane, care este alcătuită din trei Ordine fondate de Sf. Francisc: Primul Ordin (fraţii franciscani), al II-lea Ordin (surorile de clauzură – clarisele) şi al III-lea Ordin (secularii şi numeroase forme de consacraţi şi consacrate angajaţi în activităţi apostolice – TOR – care s-au format din filonul principal al secularilor).

Vocaţia este aceea care face diferenţa apartenenţei la OFS faţă de celelalte asociaţii pioase. Franciscanii seculari, făcând, după o perioadă de formare şi de aprofundare spirituală şi culturală, o profesiune proprie, se angajează să trăiască această vocaţie în orice situaţie în care se găsesc atât în familie cât şi în viaţa socială. Fraţii şi surorile din OFS caută persoana vie şi lucrătoare a lui Cristos în ceilalţi Fraţi, în Biserică, în Cuvântul lui Dumnezeu şi în Liturgie. Îl vestesc pe Cristos prin cuvânt şi prin viaţa lor; dau mărturie în viaţa de fiecare zi despre bunurile viitoare: în iubirea faţă de sărăcie, în ascultarea şi în puritatea inimii.

Franciscanii seculari se angajează să construiască o lume mai bună, mai evanghelică şi fraternă, primindu-i pe toţi oamenii ca pe un dar al lui Dumnezeu, mereu bucuroşi de a fi de partea celor mai slabi, promovând dreptatea. Trăiesc spiritul Sf. Francisc atât în ambientul unde lucrează cât şi în familia lor, într-un drum de maturitate umană şi creştină împreună cu fiii lor. Purtători de pace, sunt încrezători în om şi îi împărtăşesc acestuia mesajul de bucurie şi de speranţă.

Date fundamentale din istoria Ordinului Franciscan Secular

Anul 1212 - La Alviano, la întoarcerea de la Roma, Francisc de Assisi, după ce a predicat poporului, promite că va da o regulă de viaţă pentru cei care vor să urmeze idealul evanghelic, rămânând în lume. Este prima aluzie despre Ordinul al III-lea Franciscan.

Anul 1221 - Papa Honoriu al III-lea aprobă „Memoriale propositi fratrum et sororum de poenitentia”, pregătit de Sf. Francisc şi de cardinalul Ugolino. Memorialul acesta este considerat ca fiind Prima Regulă a ordinului penitenţilor franciscani, denumit mai târziu Ordinul al III-lea Franciscan.

Anul 1289 - Papa Nicolae al IV-lea, care era franciscan, a dat o nouă Regulă fraţilor şi surorilor penitenţei; conţinutul ei repetă aproape în întregime, dar într-o manieră mai ordonată, ceea ce conţinea deja memorialul. Sf. Francisc este recunoscut ca fiind cel care a instituit Ordinul pocăinţei. Această Regulă, cu unele uşoare modificări aduse mai ales prin Statutele Generale sau Constituţiunile Papei Inocenţiu al XI-lea (1688), a rămas în vigoare timp de şase sute de ani.

Anul 1883 - Papa Leon al XIII-lea, terţiar franciscan, voind să imprime un impuls decisiv în sens creştin societăţii timpurilor sale, nu a văzut un mijloc mai potrivit pentru acest scop decât regula celui de al III-lea Ordin Franciscan. De aceea, s-a gândit să retuşeze regula, simplificând-o, pentru a o putea propune tuturor credincioşilor. Acest lucru l-a făcut promulgând această iniţiativă prin Constituţia Apostolică Misericors Dei Filius, din 25 mai 1883.

Anul 1957 - Papa Pius al XII-lea, prin Scrisoarea către Congregaţia pentru Religioşi, promulgă Constituţiile Generale ale celui de-al Treilea Ordin Franciscan (25 august). Aceste Constituţiuni constituie aproape un răspuns la cererile unora dintre delegaţii care participaseră în 1950 la Congresul Internaţional de la Roma, cerând adăugarea unei fraze la Regula lui Leon al XIII-lea, pentru a da textului un aspect evanghelic şi social care lipsea.

Anul 1978 - Papa Paul al VI-lea, cu Scrisoarea apostolică Seraphicum Patriarcha din 24 iunie, promulgă noua Regulă care „adaptează” Ordinul Franciscan Secular (noua denumire a TOF) la exigenţele şi aşteptările Bisericii, în faţa schimbărilor survenite in timp. Lucrarea de „reînnoire” a pornit de la solicitările şi indicaţiile Conciliului al II-lea din Vatican şi a durat doisprezece ani.

Anul 1982 - Papa Ioan Paul al II-lea, în audienţa acordată reprezentanţilor Ordinului Franciscan Secular, apreciază această Regulă ca fiind o comoară autentică, în acord cu „spiritul” Conciliului al II-lea din Vatican şi recomandă ca regula să fie studiată, iubită şi trăită.


Cartea de identitate a Terţiarului Franciscan

Terţiarul franciscan secular este chemat să-şi împlinească calea sa pe acest pământ trăind spiritualitatea franciscană.

ALEGE să-l urmeze pe Sf. Francisc de Assisi, discipolul lui Cristos şi modelul fraţilor săi în înţelepciunea şi iubirea evanghelică. Asemenea lui, se angajează să trăiască Evanghelia în spiritul Fericirilor şi să o mărturisească cu entuziasmul şi coerenţa vieţii.

DOREŞTE:

REALIZEAZĂ aceste propuneri prin:


Vademecum pentru Terţiarul Franciscan Secular

CREDINŢĂ - ştie că are în cer un Tată şi îl adoră ca fiind „Preaînalte, Atotputernice şi Bunule Domn" (Const. art.12).

SACRAMENTE ŞI RUGĂCIUNE - îl iubeşte pe Isus în misterul Întrupării şi al Pătimirii Sale şi prin Botez, reînnoieşte Miruirea sa, se uneşte cu El prin Cuvânt şi Euharistie, se întoarce la El prin Iertarea Păcatelor; în El îşi pune speranţa mântuirii prin Ungerea Infirmilor, Lui i se încredinţează în starea de viaţă conjugală, de tată şi mamă consacrată (Reg. art.5, Const. art.14).

DEVOŢIUNE MARIANĂ - onorează şi se roagă Maicii Domnului, protectoarea Ordinului serafic şi „scara albă a Paradisului” (Reg. art.9, Const. art.16).

ECLEZIALITATE - se face membru ascultător şi lucrător al Bisericii, gata să acţioneze într-una din formele sau expresiile sale, cum ar fi Parohia, grupurile şi mişcările (Reg. art.6, Const. art.14,20,100,101,102 şi 103).

UMILINŢĂ - nu se consideră mai bun decât alţii şi nu se foloseşte de meritele nimănui (Reg. art.10 şi 13).

CARITATE ŞI BLÂNDEŢE - iartă cu bucurie, justifică lipsurile fratelui, se abţine de a face răul cuiva, dar caută numai să-i facă binele, este foarte atent pentru a nu răni nici măcar cu vorba (Reg. art.19).

El Greco - Sf. Francisc în rugăciune

SOLIDARITATE ŞI MILOSTIVIRE - ajută pe oricine în nevoile sale materiale şi spirituale (Const. art.19).

FRATERNITATE - iubeşte pe toţi ca pe nişte fraţi, fuge de singurătate, de egoism şi individualism, ajută pe cine este singur şi se simte marginalizat (Reg. art.13, Const. art.18,28,32).

PENITENŢĂ ŞI RĂBDARE - oferă suferinţa proprie ca reparare pentru păcate, ştie să se încreadă în mai puţin, pentru că numai Dumnezeu este cel care le umple pe toate.

SPERANŢĂ - înfruntă încercările vieţii cu suflet puternic şi curajos, pentru că are încredere în Providenţa Divină (Const. art.27, Reg. art.19).

GRATITUDINE - recunoaşte în viaţa sa şi a celorlalţi darurile lui Dumnezeu şi binefacerile primite de la aproapele.

BUCURIE - este fericit să trăiască pentru că este iubit de Dumnezeu şi răspândeşte această bucurie (Reg. art.19, Const. art.21 şi 26).

SĂRĂCIE ŞI GENEROZITATE - nu este lipit de bunurile materiale, dar le împărtăşeşte cu ceilalţi. Căută bunurile spirituale ale Duhului (Reg. art.11, Const. art.15 şi 23).

SOBRIETATE - se mulţumeşte cu esenţialul, evitând risipa (Const. art.15).

CUMPĂTARE ŞI PRUDENŢĂ - alege calea de mijloc, fugind de excese.

CARACTER MISIONAR - lucrează pentru răspândirea Împărăţiei lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor (Reg. art.14).

HĂRNICIE - lucrează mereu pentru susţinerea proprie şi pentru a-i ajuta pe alţii să-şi îmbunătăţească condiţiile proprii (Reg. art.16, Const. art.15,21).

ASCULTARE - împlineşte cu simţ de răspundere obligaţiile proprii în familie, la scoală, la muncă, în sfera socială şi civilă (Reg. art.10, Const. art.24).

SIMPLITATE - iubeşte să fie spontan şi coerent, fugind de ipocrizie şi de duplicitate.

ADEVĂR - este sincer şi leal, se abţine de la minciună şi de la calomnie.

CASTITATE - iubeşte cu puritate şi fidelitatea inimii (Reg. art.12, Const. art.24).

DREPTATE - evită şi combate ceea ce nu este drept, pentru a apăra drepturile omului şi pacea (Reg. art.15, Const. art.18,19,22 şi 23).

VIZIUNE COSMICĂ - respectă fiecare formă de viaţă şi admiră creaţia ca lucrare a lui Dumnezeu (Reg. art.18, Const. art.18).


VIRTUTEA CARISMEI FRANCISCANE
Mărturii contemporane: 25 de ani de la reînfiinţarea Ordinului Franciscan Secular la Galaţi

Abia au încetat teii de pe Calea Domnească ninsoarea lor galbenă de iunie şi s-au domolit miresmele ameţitoare că, în plină vară astronomică, pe data de 17 iunie 2018 (Duminica a 11-a de peste an, comemorarea sfinţilor martiri Nicandru şi Marcian), Familia Franciscană Terţiară din comunitatea gălăţeană, înfiinţată în ziua de 3 octombrie 1993 din iniţiativa părintelui franciscan Johann Proschinger (OFMConv), s-a bucurat de un moment aniversar cu totul deosebit. Ca un bun prilej de solidaritate franciscană, s-au alăturat oaspeţi din Oneşti şi din satele moldoveneşti predominant catolice şi predominant franciscane: Luizi-Călugăra, Nisiporeşti, Prăjeşti, Galbeni.

aniversarea terţiarilor franciscani din Galaţi (17.06.2018)

Binecuvântate aceste clipe de Pace şi Bine! Ele rămân reazemul pentru umărul trudit, tâmpla de sprijin, impulsul, fermentul care te ajută să înfrunţi neînfricat vicleşugurile şi slăbiciunile firii, să le depăşeşti şi să ai apoi puterea de a insufla credinţă şi iubire aproapelui, pentru a da mărturie şi el despre Iubirea şi Milostivirea Divină. Dar se cuvine la început să amintim puţină istorie, despre reînfiinţarea Ordinului Franciscan Secular la Galaţi.

În parohia franciscană „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galaţi, în acea fericită dată de 3 octombrie 1993, la ora Vesperelor, când Sfântul Francisc, sărac şi gol, se hotăra să se îndrepte spre Cristos Răstignitul pe care-l iubise cu ardoare, trei femei din comunitate au îmbrăcat în chip virtual haina cenuşie a terţiarilor, s-au încins cu un cingul nevăzut, purtat pe dinăuntrul sufletesc al fiecăreia şi au promis să trăiască Sfânta Evanghelie după carisma Seraficului Părinte Francisc de Assisi, modelul lor de viaţă creştină. Aceste femei erau: profesoara de pian Maria Magdalena Crişan, care a primit numele de Aurelia, bibliotecara Cezarina Adamescu, numită din acea clipă sora Aloisa, după modelul confesorului ei, şi macaragiţa Margareta Panţâru, care a primit numele de sora Bernadeta. Şi astfel, marea Familie Franciscană mondială s-a îmbogăţit cu trei nume. Surorile au bătut în acelaşi timp la Poarta Consacrării în lume. Seraficul Francisc le-a aprins candelele, oferindu-se călăuzitor. Momentul a rămas încrustat în memoria clipei, ca o cotitură hotărâtoare care le-a marcat spiritual existenţa. Privind peste umăr, cu un sfert de veac în urmă, nu se putea să nu întreprindă un bilanţ provizoriu, ca să constate cât şi-au îndeplinit din noile misiuni încredinţate şi cât au lăsat pe mai târziu, pentru un timp mai prielnic.

Desigur, toate acestea sunt încrustate în conştiinţa fiecăreia. Reînnoirea consacrării şi promisiunilor de la Botez şi de la Sfântul Mir, consfinţirea necontenită la Inima Preasfântă a lui Isus şi la Inima Neprihănită a Mariei, depunerea unui vot sau a mai multora, cu alte cuvinte consacrarea la viaţa franciscană, în faţa lui Dumnezeu, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, adeziunea la planul Lui de salvare a tuturor oamenilor, rămân clipe supreme pe care sufletul nu le uită niciodată. Carnea uită, dar sufletul nu. Ele-ţi dau garanţia apartenenţei la cea mai răspândită familie religioasă din lume, Familia Franciscană, cu cele trei ramuri ale sale: Ordinul I, cel al Preoţilor şi Fraţilor Minoriţi Conventuali, al Fraţilor Regulari (care respectă Regula) şi al Observanţilor, Ordinul al II-lea, cel al Clariselor (femeile franciscane în regim de clauzură), şi Ordinul al III-lea, cel Laic sau Terţiar, alcătuit din familii rămase în statul lor de viaţă, dar care trăiesc carisma Sfântului Francisc. Momentul a rămas consemnat în cartea mea „Umilinţă şi Măreţie” (Galaţi, Editura pentru Literatură şi Artă „Geneze”, 1999) astfel:

„Un cronicar rutinat ar consemna evenimentul aşa: În seara zilei de 3 Octombrie la Ora Vesperelor, imediat după Sfânta Liturghie comunitară, trei femei stau drepte în faţa altarului, la banca de împărtăşanie - aşa cum ar sta la propria cununie, într-o încercare purificatoare de gradul cel mai înalt. E clipa solemnă a profesiunii religioase a surorilor în Sfântul Francisc: Maria Aurelia, Cezarina-Aloisa, avansate, după un timp de formare de un an, precum şi a primirii noii membre a familiei, cea care-şi va începe timpul de formare: Margareta-Bernadeta. La unison, inimile celor trei surori bat cu acceleraţie şi o seninătate blândă le inundă chipurile. Astăzi sfârşesc şi încep în acelaşi timp, o cale lungă de obstacole, dăruiri şi renunţări, în căutarea voinţei divine. Fiecare dintre cele trei suflete, în chilia lui, aşteaptă, primenit de o bună spovadă, clipa când Isus va poposi, aducându-le Pacea şi Binecuvântarea, prin reprezentantul său fidel, Sfântul Francisc de Assisi.

În ambientul fraternităţii deja existente, se respiră pace şi o lumină vie îi inundă pe toţi. Dumnezeu e atât de concret încât poţi să-l prinzi cu mâna. Are loc o ceremonie simplă şi emoţionantă în cel mai înalt grad, aşa cum i-ar fi plăcut şi Săracului din Assisi. Fără fraze convenţionale sau de un patos insolit. Părintele Johann Proschinger celebrează cu evlavie liturghia, evocând personalitatea Sfântului Francisc, importanţa vocaţiei franciscane şi a Ordinului al III-lea. Se rostesc formulele consacrării cu voci vibrând de emoţii fireşti. Acceptul la viaţa evanghelică în Fraternitate şi Iubire este rostit hotărât. Se încredinţează solemn, Evanghelia şi Regula. Şi deodată – miracol – veşmintele cenuşii care le acopereau pe noile surori întru Francisc devin simbolice veşminte albe. Are loc o nuntă. O nuntă cu trei mirese. Deasupra altarului pogoară Sfântul Duh invocat de celebrant, în chip de porumbel alb şi bătăile aripilor lui devin perceptibile, adiind pe obrajii celor de faţă. Nu lipsesc nici cingulele cu cele trei sfinte noduri, fiecare închipuind câte un vot de a trăi în Sărăcie, Castitate şi Ascultare. Ele încing mijlocul fiecărei surori, într-un legământ mistic, pe viaţă. Biserica devine grădina plină de miresme de mirt, a Sărăciei şi Iubirii Divine. [...]

Dumnezeu a sosit la Ora Vesperelor în slavă şi putere după mai bine de şapte sute cincizeci de ani, ca să ia din nou în mâinile Lui, sufletul Săracului din Assisi şi să-l dăruiască celor trei surori şi fiice spirituale: Aurelia, Aloisa şi Bernadeta, spre a-l păstra ele cu gingăşie în cuibul de spiritualitate al inimii lor, în Sărăcie, Castitate şi Ascultare. A găsit toate candelele aprinse şi pe Francisc sărac şi gol – întins pe pământ, după propria-i dorinţă, cu braţele în formă de cruce, în sânul mamei ţărână, după ce Surioara Moarte poposise blând pe pieptul lui, deschizându-i calea spre Tatăl. A sosit însoţit de flamura păcii insuflând tuturor credincioşilor speranţa vieţii veşnice. Şi ca o recompensă supremă, ca o medalie miraculoasă şi un premiu egal dăruit de Seraficul Francisc, a fost şi continuă să fie, până la sfârşitul veacurilor, la Ora Vesperelor din 3 Octombrie, DUMNEZEU însuşi.”

Friedrich Overbeck - Sf. Francisc primind Indulgenţa de la Assisi

Făcând un salt peste timp, în prezent, Comunitatea Franciscană Terţiară din Galaţi, care adună acum în braţele ei peste 50 de membri, şi-a primit oaspeţii la Sfânta Liturghie Solemnă. Tocmai se aniversau 25 de ani de la acel eveniment şi totodată, 15 ani de viaţă consacrată terţiară pentru 12 fraţi şi surori. Alături de părintele celebrant Sergiu Antal (OFMConv) din Prăjeşti, însoţit de un grup de credincioşi franciscani, de pr. Ioan Gherghuţ (OFMConv), de pr. Albert Bosman (OFMConv) din Oneşti, de mulţi fraţi şi surori franciscane din Galbeni, Luizi-Călugăra, Nisiporeşti, Bogdăneşti, care au ţinut să fie alături de Familia Franciscană Terţiară din Galaţi. Cu toţii au trăit clipe solemne în care doar respiraţia Duhului Sfânt se făcea simţită. Clipe în care potenţialităţile individuale induc forţă de coeziune, conferind consistenţă personalităţii umane. Sub acţiunea harului şi a libertăţii de spirit, cei de faţă s-au simţit pe cele mai înalte culmi ale maturităţii spirituale. Aceste clipe te fac să conştientizezi că, de acum înainte, ai încetat să exişti doar pentru tine şi e timpul să exişti pentru alţii.

Orice formă de dăruire către aproapele poate fi benefică, îndeobşte, dar suprema ofrandă pe care poţi s-o aduci - din iubire către Cel Răstignit - este să rămâi credincios unei dăruiri totale şi absolut dezinteresate. E ceea ce se poate înfăptui în virtutea carismei franciscane. În pofida slăbiciunilor noastre putem astfel ajunge la anumite consonanţe spirituale care se înrudesc în chipul cel mai firesc, cu acea personalitate carismatică a cărei viaţă a fost o continuă întrecere cu Isus: Francisc de Assisi, Sărăcuţul lui Dumnezeu, cel care a ajuns până la izvoarele originare, l-a privit de acolo în ochi pe Dumnezeu, s-a pierdut pentru totdeauna în El, luând trăsăturile chipului Său, imitându-l perfect, mergând pe urmele Lui, repetând acţiunile Sale, fără a pretinde să ajungă la dimensiunile Sale, ci, dimpotrivă, socotindu-se cu umilinţă omul cel mai păcătos.

„Eu vreau să trăiesc sărac şi umil”, „Doamne, acceptă-mă aşa cum sunt”, „Dumnezeu există şi e de ajuns”, „Dumnezeul meu şi Totul meu” - acestea sunt declaraţiile lui de credinţă, iar sinteza idealului său a fost „Îl cunosc pe Cristos sărac şi crucificat şi asta îmi e de ajuns”. Dumnezeu - marele cuvânt al vieţii lui Francisc. Dumnezeu - cel care a trecut pe la Francisc, l-a atins, a stat asupra lui, şi-a aşezat mâinile peste trupul său, l-a vizitat pe acest micuţ prieten al său, însoţindu-l pe drumul smereniei şi al simplităţii, care a devenit drumul vocaţiei franciscane.

Este bine ştiut că, după mai bine de şapte secole şi jumătate, vocaţia franciscană nu şi-a pierdut cu nimic strălucirea şi la insistenţa graţiei divine ea îşi sporeşte neîncetat aportul în viaţa creştină. Ea adună şi focalizează zi de zi, mereu mai multe dovezi de iubire, aspiraţii spre transcendenţă, devenind o nouă formă de viaţă pentru cei itineranţi, cucernici, laici, săraci şi umili, pentru oameni de toate vârstele şi profesiile, din întreaga lume, o uriaşă familie de soldaţi înrolaţi voluntar în Armata Iubirii lui Cristos, dornici de a-şi pune în aplicare idealul de viaţă, nu prin vorbe ci prin fapte.

Totodată, Biserica parohială franciscană din Galaţi şi-a sărbătorit, aşa cum am menţionat, pe alţi 12 (număr apostolic!) fraţi şi surori, care în urmă cu 15 ani au depus voturile sau promisiunea de viaţă evanghelică, după modelul Sfântului Francisc, trăind în armonie, în emblematicul „Pace şi Bine”, devenit salut franciscan al comunităţii. În tot acest timp, fraţii şi surorile franciscane din Galaţi s-au străduit să-şi modeleze plămada inefabilă a sufletului şi au urmat consfinţirea harului divin către acest fel de viaţă consacrată.

Lecturile zilei şi Psalmul au fost în sintonie cu solemnitatea liturgică. Mai întîi, lectura din Cartea profetului Ezechiel despre cedrul falnic crescut dintr-o ramură fragedă, sădită pe un munte înalt. Sub acest cedru (citiţi: Ordinul Franciscan în lume) se adăpostesc şi se hrănesc păsări de tot felul. Apoi Psalmul 91(92) afirmă limpede: „Cel drept va înflori ca un palmier, va creşte ca un cedru din Liban. / Cei plantaţi în casa Domnului vor înflori în curţile Dumnezeului nostru. / Ei aduc roade şi la bătrâneţe, îşi păstrează seva şi prospeţimea, ca să facă cunoscut că «Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate»”, iar poporul credincios răspunde: „Cu mare bucurie te lăudăm pe tine, Doamne”.

Cea de a doua lectură este din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni, referitoare la încrederea în Dumnezeu, avută pe drumul vieţii cât şi în pragul morţii: „De aceea, fie că rămânem în trup, fie că plecăm, ne străduim să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu. Căci noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea tribunalului lui Cristos, pentru ca fiecare să primească, pentru ceea ce a făcut cât timp a fost în trup, fie bine, fie rău”.

Din Evanghelia după Sfântul Marcu, creştinii au aflat că Împărăţia lui Dumnezeu este ca un grăunte de muştar care „atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”. Tot astfel s-a răspândit şi mărturia lui Francisc în lume, de-a lungul a opt veacuri şi va dăinui până la sfârşitul lumii. Părintele Anton Acatrinei, superiorul general al OFS - Provincia Moldova, a insistat în omilia sa pe această idee, că franciscanii zilelor noastre trebuie să răspândească sămânţa învăţăturii evanghelice.

După predica părintelui superior, sora Maria Zlat, superioara Familiei Franciscane Gălăţene, a început ceremonialul Reînnoirii Promisiunii de Viaţă Evanghelică, după modelul Sfântului Francisc. Toţi fraţii şi surorile franciscane, fie că împlineau 25 de ani, fie 15 ani de la intrarea în Ordin, au rostit formula consacrării, cu aceste cuvinte:

„Îţi mulţumim, Doamne, pentru chemarea la Ordinul Franciscan Secular. Îţi cerem iertare pentru toate lipsurile, slăbiciunile şi greşelile comise împotriva promisiunilor de viaţă evanghelică făcute, şi a Regulei. Fă, te rugăm, să simţim fervoarea şi zelul primei zile, când am intrat în Fraternitate.

Mai reînnoim promisiunea noastră de viaţă evanghelică după Regula Ordinului Franciscan Secular, până la sfârşitul zilelor noastre. Dă-ne aşadar harul de a trăi totdeauna în înţelegere cu fraţii noştri şi de a da celor tineri mărturia unui aşa de mare dar, primit de la tine, adică vocaţia franciscană, pentru ca să reuşim să fim martori şi unelte ale misiunii Bisericii între oameni, vestindu-l pe Cristos cu viaţa şi cu cuvântul. Amin!”

Antonio de Oliveira Bernardes - Miracolul de la Porziuncola

Rugăciunea credincioşilor a fost rostită de surorile franciscane. Sărbătoriţii au primit flori albe, pe care le-au depus la picioarele Maicii Domnului. Însuşi Seraficul Părinte din Assisi, cel care ştie ca nimeni altul să ne hrănească din mâinile sale cu Pace, le înmânează ghirlande de toporaşi, bucheţele de „Violetti di Parma”, trandafiri înfloriţi din zăpadă şi garoafe albe. În ochii lui licăresc lacrimi. Cuvintele cele mai potrivite sunt lacrimile. Suspină. Se bucură pentru aceste surori şi aceşti fraţi evlavioşi deopotrivă şi parcă le spune, cu glasul său cald: „Fiică! Fiule! Lasă în mâinile Domnului greutatea grijii tale şi umblă!”. Acest îndemn „umblă!” vrea să spună: „Ieşi din amorţeală, trezeşte-te din lâncezeală, acţionează, fă prezentă în lume carisma franciscană; vreau să devii un ferment de viaţă evanghelică şi să lupţi pentru o lume mai frăţească şi mai bună. Eu voi fi întotdeauna alături de tine. Ai binecuvântarea mea”.

Şi într-adevăr, a răsunat, prin glasul părintelui celebrant, ca şi al celorlalţi preoţi concelebranţi, Binecuvântarea Sfântului Francisc, pentru toţi fraţii şi surorile care fac pocăinţă până la sfârşitul veacurilor: „Şi cine va observa aceste lucruri, să fie copleşit în ceruri de binecuvântarea Tatălui cel Preaînalt şi pe pământ să fie umplut de binecuvântarea Fiului său cel Preaiubit, împreună cu Duhul Sfânt”.

Familia Franciscană Terţiară din Galaţi e ca o gură de aer proaspăt, marcând revirimentul vieţii spirituale locale. Nu lipseşte un program spiritual amănunţit, care cuprinte opţiunile prioritare, obiectivele de viaţă, criteriile de orientare, programe de caritate. Este constituit un fond de caritate pentru necesităţile stringente ale celor nevoiaşi şi bolnavi ai parohiei. Aşadar, nu doar vorbe.

Forţa uriaşă care s-a născut în aceste clipe de graţie a fost spre slava lui Dumnezeu şi spre fericita amintire a Sfântului Francisc şi a preoţilor care ne-au iniţiat în această formă de viaţă: părintele Alois Donea, părintele Eugen Blăjuţ Sr., părintele Johann Proschinger, părintele Anton Demeter şi alţi duhovnici de excepţie, cu toţii plecaţi să-l întâlnească pe modelul lor, cel care i-a învăţat bucuria perfectă.

Dumnezeu a trecut astăzi prin inimile fraţilor şi surorilor franciscane terţiare, prin inimile tuturor celor prezenţi. Iar ei s-au identificat cu spiritul Săracului din Assisi, l-au însoţit în pelerinajele misterioase, au răspândit împreună Pacea şi Cuvântul lui Dumnezeu, cu simpatie şi dragoste, şi-au culcat obrazul pe aceeaşi piatră, au îmbrăţişat pământul sfânt pe care a trecut Sfântul, au respirat acelaşi parfum ca în satele şi oraşele Umbriei: Valea Spoleto, Perugia, Valea Rietti, Rivotorto (Râul Întors) - unde s-a născut prima celulă de viaţă franciscană, Porziuncola - unde au obţinut de la „Santa Maria Degli Angeli” Indulgenţă plenară pentru sufletele din Purgator, Gubbio - oraşul a cărui credinţă îmblânzeşte până şi lupii, Greccio - locul sfânt al primului presepiu unde a coborât Pruncul Isus, în ieslea pregătită cu veneraţie pentru noaptea Ajunului de Crăciun a anului 1223 (de atunci sărbătorindu-se şi Crăciunul), şi în sfârşit, prin pădurile Muntelui Alvernia - muntele miraculos, muntele de foc locuit de îngeri şi serafimi cu şase aripi, unde Sfântul Francisc, din milostivirea lui Dumnezeu, a primit doritele stigmate care l-au identificat cu Cristos răstignitul. Ferice de cel care calcă, fie şi cu gândul, acele sfinte locuri!

Şi pentru ca Sărbătoarea Aniversarului de 25 de ani să fie întreagă, în spirit familial şi confratern, cei prezenţi din Galaţi, alături de oaspeţi, au prăznuit o sfântă agapă frăţească. Astfel de momente conferă o coeziune şi mai puternică în Familia Franciscană Terţiară din Moldova, din întreaga ţară şi din lume. Cântecele franciscane, Imnul Sfântului Francisc, Cântecul tuturor Creaturilor, Salutul franciscan au răsunat întreaga zi. Cu rezonanţă în inimi şi conştiinţe. Aşa să ne ajute Dumnezeu!  Pace şi Bine !

Cezarina Adamescu  (sora Aloisa, OFS)

aniversarea Familiei Franciscane Terţiare din Galaţi (17.06.2018)

mai multe fotografii de la acest eveniment

Istoric Parohie Preoţi Sfânta Liturghie Administrare sacramente Cateheze Ore de religie Vizite pastorale Terţiari franciscani Însoţitori în misiune FCJ Tineri şi copii Corul bisericesc Îndurarea Divină Regina Cerului Viaţă de credinţă Carisma franciscană Carisma ignaţiană Colecţia de articole Evenimente Album foto Album video Biserica parohială Filiala Folteşti
CatolicaGalaţicatolicagalati@gmail.com Data:01.01.2015 Număr accesări:0000001