Comuna Folteşti este o veche aşezare situată la 35 Km nord de oraşul Galaţi, în apropierea râului Prut. Există mărturii arheologice ale existenţei în zonă a unor aşezări umane din perioada neolitică şi din perioada romană. Mai recent, se cunoaşte că la Folteşti aveau moşii atât Mihail Sturza, domnitorul Moldovei, cât şi Iancu Alecsandri, fratele poetului Vasile Alecsandri. Actualmente comuna Folteşti are peste 3000 de locuitori, dintre care marea majoritate sunt creştini ortodocşi, iar o mica minoritate sunt romano-catolici (33 de suflete în 2017). Dintre catolici, câţiva sunt veniţi din Galaţi, iar ceilalţi din diverse regiuni ale Moldovei. Scurta lor istorie pe aceste locuri este redată sugestiv mai jos, prin cuvintele uneia dintre inimoasele enoriaşe catolice din Folteşti.
„Mihai şi Tereza Ferdeş din satul Stufu [comuna Sănduleni], judeţul Bacău, se muta în Folteşti în anul 1970 cu trei copii minori. Mihai va lucra la C.A.P., iar Tereza la Croitorie. Locuiesc în sediul C.A.P.-ului împreună cu alte trei familii catolice: Mocoi, Neamţu şi Harabagiu. În 1972 se mută în propria casă, în care se va celebra Sfânta Liturghie timp de 26 de ani. La prima Liturghie părintele celebrant a fost Iosif Pal, paroh de Galaţi în acea perioadă. Vor mai sluji de-a lungul timpului preoţii Ştefan Apostol, Mihai Imbrea, Lucian Farcaş, Anton Roca, Alois Donea, Johann Proschinger, Mihai Măcincă. În casă se va oficia şi cununia religioasă a familiei Neamţu - Ion şi Sanda, iar primul botez va fi în 1988 - Ionelia Ristici.
Maria Necula, născută Brandiu în satul Coman [comuna Sănduleni], judeţul Bacău, se mută în Folteşti în 1970 împreună cu părinţii Anton şi Aniţa şi cu trei fraţi minori. Părinţii vor lucra la C.A.P. - acesta fiind şi scopul venirii în Folteşti. O perioadă de timp familia va locui la Cooperativă, într-o încăpere amenajată prin grija preşedintelui din acea perioadă, Jean Slabu. De două-trei ori pe an, părintele Ioan Simon, paroh în satul Coman, va celebra Sfânta Liturghie în incinta Cooperativei. În urma vizitei unei comisii de la Culte, comunitatea catolicilor din Folteşti e recunoscută oficial, iar slujbele se vor ţine în casa familiei Ferdeş.”
Celebrarea Sfintei Liturghii în mica comunitate catolică din Folteşti este întotdeauna emoţionantă. Aici toţi participă activ şi fiecare are responsabilitatea sa bine cunoscută, de care se achită cu toată seriozitatea. Ministranţii, care sunt toţi fete, citesc lecturile, cântă psalmii, sună clopoţeii, incenzează cu tămâie preotul celebrant şi poporul, fac colecta. Clopotarul îşi face datoria în timpul slujbei, ca la orice biserică mare. Salutul păcii este un moment deosebit. Cântările sunt susţinute de tot poporul, iar cei care nu cunosc cuvintele cântecelor se pot folosi de cărticelele care sunt pe băncuţe (exact ca în ţările civilizate). Predica preotului nu are cum să nu atingă pe fiecare deoarece distanţa faţă de popor este mică şi nimeni nu se poate „cufunda” în mulţime.
La sfârşitul Sfintei Liturghii am avut surpriza să ascultăm un colind compus şi interpretat de una dintre doamnele mai vârstnice din comunitate, care ne-a arătat tuturor o inimă sensibilă, caldă şi o voce foarte placută. Am aflat că în tinereţe dânsa a fost interpretă de muzică populară şi chiar a cântat alături de celebra Sofia Vicoveanca. Versurile colindului sunt prezentate mai jos.
Bisericuţa din Folteşti are în pod o mică orgă electronică, dar care din păcate nu mai poate fi utilizată acum. După o scurtă testare, părintele paroh Cristian Dumea a concluzionat că orga are defecţiuni serioase şi că probabil va trebui înlocuită.
„Zilele familiei şi ale milostivirii” - ţinute de părintele Felician Tiba la Galaţi - au fost aşteptate cu nerăbdare şi interes inclusiv în mica filială din Folteşti. Deschiderea sufletească a invitatului a captat imediat atenţia credincioşilor, mai ales prin apropierea sfinţiei sale de preocupările vieţii cotidiene ale fiecăruia dintre ascultători: soţ sau soţie, bătrân sau tânăr. Mulţumim părinte!
În seara zilei de 13 septembrie 1998, după ce făcuserăm ultimele pregătiri pentru sfinţirea bisericii de a doua zi, ne întorceam de la Folteşti cu părintele paroh Johann Proschinger. Vremea se stricase rău de tot, iar ploaia nu mai contenea. Eram destul de trişti din această pricină. În maşină, părintele a spus o scurtă invocaţie de abandonare la voia lui Dumnezeu, cu seninătatea unui copil: „Doamne, dacă asta e voia Ta atunci aşa să fie!”. A doua zi dimineaţă soarele strălucea sus pe cer... Sfinţirea bisericii a fost o mare sărbătoare.