Prezentare
Contact

Sfânta Fecioară Maria, Regina Cerului

Imnul „Magnificat”, răspunsul Mariei la salutul de binecuvântare al Elisabetei, este pentru mulţi poate cea mai frumoasă rugăciune omenească pe care au citit-o vreodată. Deschidem această pagină de laudă, de mulţumire şi de rugă către Măicuţa Noastră din Ceruri cu textul din Sfânta Scriptură care este un veritabil autoportret al Mariei. Împreună cu ea să-l preamărim şi noi pe Dumnezeu cel Preaînţelept şi atât de iubitor de oameni!

Sandro Botticelli - Madonna del Magnificat

Magnificat

„Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
căci a privit la umilinţa slujitoarei sale.
Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, şi numele lui e sfânt!
Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el.
A arătat puterea braţului său:
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici
şi i-a înălţat pe cei umiliţi;
pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri,
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale.
L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa,
după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci.”
(Lc 1,46÷55)


Maria, Biserica şi Sufletul

Mulţi dintre noi, creştinii catolici, dorim să ne exprimăm cât mai frumos gândurile şi dragostea noastră către Maica Sfântă, mai ales în preajma sărbătorii Ei celei mai alese, aceea a Adormirii şi Ridicării cu Trupul şi Sufletul la Slava lui Dumnezeu. Nu găsim cuvintele cele mai cuvioase, cele mai pline de respect şi semnificaţie pentru măreţia Sfinţeniei Sale. Frământat de aceste gânduri, răsfoiam zilele trecute o remarcabilă operă a ilustrului teolog Henri de Lubac intitulată „Catolicism: aspectele sociale ale dogmei”, fără însă vreo speranţă de a găsi inspiraţie în sensul dorit. Deodată, la secţiunea „Texte”, dau peste o exemplară predică, mai puţin cunoscută, referitoare la măreaţa Sărbătoare. Limbajul sintetic, clar şi explicit al autorului, care desluşeşte înţelesuri pentru fiecare, mă determină să supun acest text reflecţiei, ca ajutor util în limpezirea meditaţiilor şi rugăciunilor la Maica noastră Prea Sfântă - Maica Bisericii.

Guido Reni - Assunzione della Vergine

„Singur, Cristos deplin, Capul aflat pe Trupul său, Cristos împreună cu Biserica poate ierta păcatele” afirma în secolul al XII-lea Isaac de Stella, fericit călugăr cistercian şi profund teolog. Acelaşi învăţat şi bun cunoscător al sufletului omenesc care aprecia intelligentia în activitatea spirituală a omului ca fiind singura capacitate capabilă să ajungă la intuiţia extratemporală a lui Dumnezeu, ea fiind gradul suprem al cunoaşterii şi depinzând mai mult de revelaţia divină (theophania) decât de activitatea teoretică a minţii omeneşti. Propun spre lectură câteva citate din predica lui (Predica 91 - Despre Adormirea Maicii Domnului), ce mi s-au părut semnificative pentru explicitarea raportului dintre Sfânta Fecioară, Biserică şi sufletul credincios.

„Cap şi trup: un singur Tot, Cristos unic. Dintr-un singur Dumnezeu în cer şi pe pământ, dintr-o mamă unică. La fel cum Capul şi mădularele sunt un singur fiu şi mai mult decât unul singur, Maria şi Biserica sunt o singură mamă şi mai mult decât una singură, o singură fecioară şi mai mult decât una singură. Atât una, cât şi cealaltă, fiecare mamă, una şi cealaltă, fiecare fecioară, una şi cealaltă, zămislesc din acelaşi Duh fără înclinaţie trupească. Una şi cealaltă îi oferă fără păcat lui Dumnezeu-Tatăl pe cineva care să-l urmeze. Maria, fără de păcat, oferă trupului Capul lui; Biserica, în iertarea tuturor păcatelor, oferă acestui Cap trupul lui. Una şi cealaltă, fiecare este mama lui Cristos, dar niciuna dintre ele nu dă naştere pe de-a-ntregul fără cealaltă...”

„De aceea, în Scripturile dumnezeiesc inspirate, ceea ce este spus universal despre această fecioară-mamă, care este Biserica, se potriveşte şi Mariei îndeosebi; şi ceea ce este spus într-un mod special despre Maria fecioară-mamă, se înţelege pe bună dreptate în legătură cu Biserica fecioară-mamă, încât, când vorbim despre una sau despre cealaltă, ceea ce spunem se potriveşte uneia sau celeilalte aproape în egală măsură şi într-un mod combinat...”

„Fiecare suflet credincios, în acelaşi timp, este mireasă a Cuvântului lui Dumnezeu, mamă, fiică şi soră a lui Cristos. Fiecare suflet trebuie să fie numit fecioară şi roditoare. Acelaşi lucru este, prin urmare, afirmat universal în cazul Bisericii, în special în cazul Mariei, aparte pentru fiecare suflet credincios; iar Înţelepciunea lui Dumnezeu este aceea care spune aceasta, Ea, care este Logosul, Cuvântul Tatălui...”

„Mai este spus: «Şi vor rămâne în moştenirea Domnului». Căci moştenirea Domnului, în sens universal, este Biserica; în sens special, este Maria; în sens singular, este fiecare suflet credincios. În tabernacolul din sânul Mariei, Cristos a rămas nouă luni. În tabernacolul credinţei Bisericii El rămâne până la sfârşitul veacului. În ştiinţa şi iubirea sufletului credincios va rămâne în vecii vecilor.”

În slujirea noastră creştin-catolică să nu uităm niciodată să trăim dimensiunea credinţei Sfintei Fecioare Maria, Mamă a tuturor. De aceea, este bine să fim încredinţaţi că:

Prin angajarea noastră sinceră să alergăm cu încredere la Maica harului dumnezeiesc: dacă suntem trişti, pentru a fi mângâiaţi şi întăriţi; dacă suntem păcătoşi, pentru a ieşi din starea deplorabilă a păcatului; dacă suntem drepţi, pentru ca să rămânem statornici, fiindcă Ea ne stă la dispoziţie întotdeauna cu harul potrivit. Să ne dorim o Sărbătoare frumoasă şi adevărată !

Ionel Gheorghiu

Istoric Parohie Preoţi Sfânta Liturghie Administrare sacramente Cateheze Ore de religie Vizite pastorale Terţiari franciscani Însoţitori în misiune FCJ Tineri şi copii Corul bisericesc Carisma franciscană Carisma ignaţiană Colecţia de articole Album foto Album video
CatolicaGalaţicatolicagalati@gmail.com Data:01.01.2015 Număr accesări:0000001