Dumnezeu şi muzica. Trăiri la un înalt diapazon emoţional

Eveniment binecuvântat:
Concertul de Paşti al Corului şi Orchestrei de Cameră „Schola Cantorum Muşatină” din Roman şi al Corului „Schola Cantorum Franciscană” din Galaţi

Duminică, 30 Aprilie 2017, a fost pentru parohia franciscană din Galaţi un bun prilej de a culege împreună „seminţele de lumină” pe care Corul şi Orchestra de Cameră Schola Cantorum Muşatină din Roman şi Corul Schola Cantorum Franciscană din Galaţi le-au semănat, precum semănătorii cei buni sămânţa plină de rod în pământul reavăn, prin Concertul Pascal organizat în biserica parohială după terminarea Sfintei Liturghii comunitare.

În liniştea şi măreţia bisericii, acolo unde sfinţii şi îngerii îl înconjoară pe Isus Cristos, am fost privilegiaţi că am avut această ocazie. Muzica sacră, cea corală şi vocal-instrumentală contribuie în mare măsură la crearea acelei stări sufleteşti capabile de a percepe mai lesne adevărurile dumnezeieşti. Dar mai are un rol însemnat: aduce pace şi bucurie în om şi pătrunde până în fibrele cele mai adânci. Sunetele armonioase ne umplu de fiecare dată fiinţa. Muzica, poezia, artele sacre în general, constituie adevărate acte de credinţă. Este ştiut, muzica este o stare de graţie, stare de naştere şi de înviere spirituală. Parafrazându-l pe Platon, spunem şi noi că muzica este „acel ceva plăpând, înaripat şi sacru” care toarnă torentul bunătăţii divine în noi, ne înveşmântează într-o pace înaltă, în care adâncul de sus se oglindeşte în adâncul nostru, ne deschide ochiul inimii şi ne întemeiază sufletul pe iubire.

Aşadar, în acest Timp Pascal, al învierii sufleteşti, organizarea unui concert în Biserica noastră constituie un eveniment de seamă pentru preoţi şi credincioşi şi aduce slavă lui Dumnezeu, care a îndurat moartea pentru păcatele noastre, o moarte jertfitoare, o ardere-de-tot pentru omenire.

Schola Cantorum Muşatină este un cor polifonic din oraşul Roman (judeţul Neamţ), pe 4 voci mixte, înfiinţat în anul 2012 de către Pr. Cristian Dumea, la acea vreme profesor al Facultăţii de Teologie din cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. Alcătuirea corului este eterogenă (elevi, studenţi, muncitori, funcţionari, personal sanitar, cadre didactice, ingineri, economişti, etc.) Membrii lui provin din diferite medii ale urbei de descendenţă muşatină şi din localităţile limitrofe, iubitori de muzică polifonică. Corul este acompaniat de instrumentişti care provin de la prestigioase instituţii muzicale din Iaşi: Conservatorul şi Filarmonica.

Componenţa orchestrei este următoarea: Lucian Cheran - flaut, Adelina Cheran - vioară I, Adrian Ionuţ Gheorghiu - vioară II, Andreea Prisacariu - violă, Daniel Leanca - violoncel, Virgil Prisacariu - contrabas, Diana Bolog - orgă, pr. dr. Cristian Dumea - dirijor.

Menţionăm că în componenţa acestui cor sunt persoane de confesiuni diferite, fapt ce scoate în evidenţă caracterul ecumenic de care dau dovadă aceşti interpreţi.

În parohia „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” cântările de la Sfânta Liturghie sunt susţinute de corul parohiei, Schola Cantorum Franciscană, cu soliştii săi, care intonează piese muzicale specifice, gregoriene sau bizantine: cântări liturgice („Kyrie eleison”, „Gloria in excelsis Deo!”, „Pater Noster”, „Agnus Dei”, Psalmi, Antifoane), cântări şi imnuri pentru marile sărbători creştine (Paşte, Coborârea Duhului Sfânt, Cristos Regele Universului), colinde de Crăciun, cântări în cinstea sfinţilor (Litania Lauretană, Litania Tuturor Sfinţilor, diverse cântece dedicate Sfintei Fecioare Maria, Sfinţilor Ioan Botezătorul, Petru şi Paul, Anton, Francisc şi alţii).

O simbioză muzicală inedită, între cele două ansambluri corale: Schola Cantorum Muşatină aparţinând Departamentului de Muzică din cadrul Academiei „Petru Tocănel” din Roman, şi Schola Cantorum Franciscană din Galaţi. Cele două ansambluri corale, romaşcan şi gălăţean, dar împreună moldovean, ne-au delectat cu un repertoriu reprezentativ din programul de concerte specific acestei perioade liturgice. Am ascultat cântece dedicate acestui mister al credinţei: Misterul Pascal, Moartea şi Învierea Domnului nostru Isus Cristos, pe care-l mărturisim la fiecare Sfântă Liturghie.

Concertul a debutat cu melodia compozitorului Gheorghe Cucu (1882-1932), Doamne, Isuse Cristoase. Gheorghe Cucu a fost compozitor, dirijor şi folclorist român. Clasic al muzicii corale româneşti, de la el ne-au rămas peste 100 de piese muzicale. Şi nici nu se putea ca acest concert să înceapă altfel, decât cu Gheorghe Cucu.

A doua piesă muzicală, compusă de Gavril Musicescu s-a intitulat Crucii tale. Compozitor, muzicolog şi dirijor român, Gavril Musicescu s-a născut la Ismail în sudul Basarabiei, astăzi Ucraina, a trăit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi a înfiinţat Corul Mitropolitan din Iaşi. A fost tatăl celebrei pianiste şi profesoare de pian Florica Musicescu şi bunicul scriitorilor Ionel şi Păstorel Teodoreanu.

Al treilea compozitor a fost Mons. Marco Frisina (n. 1954), preot şi muzician italian care a urmat Conservatorul Santa Cecilia din Roma şi actualmente este rector al Bazilicii Santa Cecilia din Trastevere. A semnat coloana sonoră pentru filmele „Am ales Paradisul”, „Clara şi Francisc”. Piesa aleasă pentru Concertul Pascal este intitulată Tu vei fi profetul mântuirii.

Un evantai sonor – în Timpul Pascal este o bucurie în plus că Isus Cristos a înviat pentru noi. Şi un cântec pe măsură: Azi Cristos a înviat – compus de părintele nostru paroh Cristian Dumea. În spiritul aceleiaşi Sărbători a Învierii Domnului, Mihai Butnaru a compus piesa Cristos a înviat ! pe care am ascultat-o în continuare. Următoarea piesă muzicală a compozitorului englez Anthony Foster (n. 1926) s-a numit Miez de noapte luminat .

Cu adevărat se spune: Cine cântă, se roagă de două ori. Însufleţiţi de acest gând binecuvântat, creştinii parohiei „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galaţi s-au adunat duminică, pentru a se ruga de două ori, fie în bancă, fie la altarul lui Cristos sau al Măicuţei Fecioare, fie la altarul Sfinţilor Francisc şi Anton sau al Sfântului Iosif. Este ştiut că Muzica, atunci când se înalţă pe culmi – ca şi Poezia, şi arta imaginii pure – constituie acte de credinţă. Ele întind punţi freatice între suflete, înălţându-le pe culmile inefabile ale credinţei. Muzica uneşte, înlănţuie, contopeşte şi sprijină, tâmplă de tâmplă şi inimă de inimă.

Împletind rugăciunea cu muzica, creştinul înfăptuieşte cea mai frumoasă jertfă de laudă, de adoraţie şi devoţiune adusă lui Dumnezeu, Măicuţei Fecioare şi sfinţilor. Muzica sacră este, desigur, cea mai frumoasă formă de manifestare a devoţiunii şi evlaviei creştineşti. A cânta înseamnă şi a-ţi mărturisi credinţa. Am petrecut clipe dense, stropite din belşug cu Lumină.

În cea de a doua parte a programului am putut asculta alte lucrări deosebite. Prima piesă muzicală i-a aparţinut lui Mihai Butnaru şi poartă numele Pecetluit este mormântul – piesă ce prefigurează Triumful Învierii. Măreţ Triumf s-a intitulat cea de a doua piesă corală ce aparţine compozitorului M. Mioc şi reprezintă triumful Vieţii asupra morţii, triumful Învierii. Din repertoriul corurilor reunite nu putea lipsi compozitorul Gavril Musicescu (1847-1903). S-a interpretat piesa Concert de Paşti – o piesă reprezentativă care ilustrează chiar bucuria acelor clipe de comuniune spirituală prin acorduri muzicale, vocale şi instrumentale. Cântarea Mărire Ţie compusă de Hugo Morasha a fost o altă piesă interpretată de cele două ansambluri corale. Samuel Webbe (1740-1816) – compozitor englez – a fost prezent în concert prin piesa corală Regina Coeli.

Un final în triumf a fost ales pentru Concertul de duminică, 30 Aprilie, cu piesa arhicunoscută, dar interpretată în zeci de feluri, Aleluia – parte integrantă din Oratoriul „Mesia” de Georg Friedrich Händel (1685-1759), cântată în formă prescurtată. L-am ascultat cu evlavie şi ne-am înălţat inimile la Cel care a Înviat cu adevărat!

Când intri într-o biserică, nu se poate să nu exclami precum Petru pe Muntele Tabor: „Doamne, ce bine ne este nouă să fim aici” (Mt.17,4; Mc.9,5; Lc.9,33). Nu poţi să nu constaţi că acest lăcaş sacru îţi provoacă o stare de bine, de linişte şi pace interioară. Biserica oglindeşte de fapt, sufletul omului. Este un loc de comunicare intimă cu Dumnezeu. Nicăieri nu se înfăptuieşte o mai tainică şi mai strânsă comuniune cu Dumnezeu. Până şi Clipa s-a preschimbat în Lumină în acel ceas binecuvântat. Cuvânt şi muzică într-o armonie perfectă, fără disonanţe, fără poticniri, fără urlete. Cred că numai în Paradis se mai poate auzi o asemenea muzică. O mărturie edificatoare că Muzica poate transcende spaţii şi timp, atingând orizonturile mirabile ale sufletului omenesc, acolo unde doar cei aleşi şi hăruiţi de Dumnezeu îşi pot arunca privirile. De ajuns să închizi ochii şi te simţi plutind, în Paradis. Într-un Paradis încărcat de suavităţi, de glasuri de îngeri. De la amvonul muzicii, şi lumea pare mai frumoasă, mai liniştită, mai paşnică. După o piesă muzicală, nu poţi săvârşi o faptă nedemnă. Iată ce rol tămăduitor are muzica. Prin sunetele ei, te poate face să vezi Lumina Celui Nevăzut, te face să auzi Vocea Celui Neauzit.

În calitate de spectatori, am simţit că asistăm la însuşi spectacolul dumnezeirii, având în vedere că arta sacră a muzicii este de sorginte divină. Am primit un dar fără seamăn şi suntem recunoscători că ne-a fost oferit, prin bunăvoinţa părintelui paroh Cristian Dumea. Muzica sacră, cea corală, cea vocal-instrumentală, lied-urile, opera ori muzica de cameră contribuie în mare măsură la crearea acelei stări sufleteşti capabile de a percepe mai lesne adevărurile dumnezeieşti. Dar mai au un rol însemnat: aduc pace şi bucurie în om şi pătrund până în fibrele cele mai adânci. Sunetele armonioase ne umplu de fiecare dată fiinţa.

Filozoful Platon a spus: „Muzica este o lege morală”. Şi tot acest filozof a rămas în istorie cu aceste cuvinte: „Muzica dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos”. Aproape că nu e om care să nu fi exprimat măcar un gând despre muzică. Parafrazându-l pe Heinrich Heine care spunea: „Muzica începe acolo unde se termină cuvintele” – spunem şi noi: Muzica este o împletire armonioasă de sunete şi de cuvinte. Acest limbaj universal al omenirii, cum a spus şi Langfellow, ne uneşte, ne înfrăţeşte, ne face să vibrăm pe aceeaşi strună. Aşa cum s-a şi întâmplat în această zi fastă, în care ne-am simţit nu numai creştini, dar şi fraţi într-o sublimă comuniune de spirit.

Aplauzele au fost pe deplin, răsplata oferită invitaţilor, interpreţilor şi orchestrei, organizatorilor şi celui care a înfiinţat în 2012 corul polifonic care poartă numele Schola Cantorum Muşatină, pe care-l dirijează cu atâta devoţiune şi profesionalism. Surpriza acestui remarcabil Concert Pascal a fost interpretarea, la sugestia dirijorului, a piesei Adagio de J.S. Bach (1685-1750), de către Orchestra de Cameră. A fost un moment inspirat faţă de care orice cuvânt este de prisos. Cei prezenţi, aproape că şi-au ţinut respiraţia.

Venind din universul de sacralitate al omenescului, dar înălţate prin limbaj şi metaforă, cântecele sunt decupaje ale clipei eterne, incendiară şi exultantă, care uneori se temperează, căpătând expresia de mir a echilibrului şi grandorii, născute din uimirea de sine, din bucurie şi revelaţie harică. Binecuvântate sunt întotdeauna aceste clipe de înălţare spirituală, când sufletul îţi cântă melodii angelice.

Se ştie că un act artistic devine sacru dacă este săvârşit cu talent, cu dăruire şi seriozitate. Dar el constituie şi un bun prilej de cunoaştere a muzicii adevărate, cea care vine de la Dumnezeu şi care se întoarce spre Dumnezeu. Inimile s-au înfrăţit şi au înălţat un Imn, o Odă a Bucuriei, într-un act comun de creaţie interpretativă. Chiar dacă creştinii cântau doar în gând, sau îşi manifestau bucuria şi respectul bătând din palme. Tot un act de dăruire către Dumnezeu. Până şi timpul parcă a stat ţintuit şi cu respiraţia oprită, vreme de un ceas. Iată ce face muzica din om şi pentru om! Coriştii, dirijorul, soliştii, orchestra au transformat după-amiaza de duminică într-una de gală, într-un eveniment artistic de excepţie. Un regal interpretativ al unor creştini care fac din muzică un veritabil Act de Credinţă artistic.

Prilej de mare sărbătoare, concertul ne-a înnobilat sufletele, le-a reînnoit, le-a primenit şi ne-a adus o pace spirituală în inimă. Şi desigur, rugăciunea încununează actul artistic, dându-i valenţe noi, nebănuite. Le-am ascultat cu evlavie şi cu smerenia şi recunoştinţa că ne-au fost dăruite. Pierduţi, furaţi de uitarea de sine, descoperim chipul Domnului Nostru Isus Cristos Înviat, într-o adevărată revelaţie şi o provocare extraordinară. Muzica ne ţine şi ne susţine uniţi în aceeaşi tainică legătură freatică, precum o legătură de dragoste, pregătindu-ne cu grijă sufletul, ca pentru cuminecare. Şi tot spiritul ne învaţă cum să-i respectăm pe artişti şi roadele trudei lor, acea plămadă de inefabil, numită îndeobşte, creaţie, operă de artă.

Şi toţi creştinii prezenţi au simţit că trebuie să facă un act de smerenie faţă de muzică, de creatorii şi de interpreţii ei, pentru că ea înalţă, ne face mai buni, mai blânzi, mai iertători şi îngăduitori cu noi înşine şi cu cei din jurul nostru, ceea ce e, de bună seamă, admirabil. Înseamnă că muzica şi-a îndeplinit adevărata menire. De fapt, a fost vorba de un schimb admirabil, de un „feed-back”, creştinii dăruindu-le aplauze şi lacrimi de bucurie, iar artiştii dăruind publicului vocile lor, emoţiile lor, cu aceeaşi sinceritate. Rugă şi cântec. Cântec şi rugă. Şoapte de îngeri. Fâlfâiri de aripă. Generând ample vibraţii sufleteşti, care cu greu ar înceta să mai fie simţite. Iniţiaţi, aspiranţi la marea muzică sacră, ori numai admiratori ai ei, toţi au simţit la unison aceeaşi vibraţie.

Împodobiţi cu aceste mărgăritare sonore ne-am întors acasă mulţumiţi, senini, plini de bucurie sfântă. Dar nu înainte de a le adresa felicitări şi mulţumiri celor două ansambluri corale care au concertat, orchestrei de cameră Schola Cantorum Muşatină din Roman, fiecărui corist şi instrumentist în parte, organizatorilor acestei manifestări artistice religioase, părintelui paroh Cristian Dumea, părintelui Cristian Pal, părintelui Fabian Iacob şi tuturor celor care şi-au adus contribuţia la această sărbătoare a spiritului românesc.

CRISTOS A ÎNVIAT !    EXULTATE ! JUBILATE ! ALELUIA !

Cezarina Adamescu

[30.04.2017]