Să mergem împreună, pe Muntele Domnului!

„Ce s-ar întâmpla cu lumea, dacă n-ar fi călugării?” se întreba Fericita Angela de Foligno, și iată că întrebarea este valabilă și în prezent.

Franciscanii Seculari, rămânând în lume și în propria stare de viață și de muncă, continuă să pună în practică zi de zi mesajul franciscan de iertare din iubire, pace de dragul lui Cristos și fraternitate cu tot ceea ce Dumnezeu a creat.

Mai întai doresc să aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru toate darurile și binecuvântările sale, într-un mod deosebit pentru cele de care nu sunt conștientă, ori nu reușesc să le văd ca pe niște daruri. Doresc să scot în evidență darul aproapelui, al fraților și surorilor, al prietenilor care ne sunt alături în călătoria vieții sau pur și simplu al celor pe care îi intâlnim fie și numai din întâmplare. Aproapele este darul cel mai prețios pentru că însusi Dumnezeu s-a făcut aproapele nostru în Isus.

Sfântul Francisc de Assisi a înțeles foarte bine importanța aproapelui, ca dar divin. Francisc a fost și este un dar pentru fiecare dintre noi. Ajutorul cel mai mare pe care îl putem primi și apoi dărui, la randul nostru, este de a-i ajuta pe frații și surorile noastre să crească, să se formeze uman și spiritual pentru ca apoi să-și descopere vocația în lumea aceasta. Francisc a fost, este și va fi un exemplu de urmat mai ales în societatea de astăzi, lovită din toate direcțiile.

SĂ MERGEM CU TOȚII LA MUNTELE DOMNULUI, MĂRIRE SĂ ADUCEM ÎN NUMELE LUI

Am admirat mereu viața și faptele Sfântului Francisc de Assisi. Anul acesta am reușit să vizitez și să rămân pentru zece zile minunate, împreună cu alte 5 persoane consacrate, la mănăstirea franciscană Preasfânta Treime, din Pârâul Rece. Am realizat în perioada 15-25 iulie 2020 un pelerinaj cu un grup de terțiari din Galați, pentru a ne ruga pentru această pandemie, pentru a uita de aceste zile pe care le trăim. Si unde am putea trăi aceste clipe fericite decat pe acest munte al Domnului, unde suntem departe de zgomotul lumii și al zilelor în care trăim. Aici ne vom putea relaxa trupește dar cel mai mult sufletește, spiritual. La sosire am fost întâmpinați cu multă căldură și iubire de preoții și frații călugări.

Ne-am îndreptat spre Muntele Domnului, la Pârâul Rece, pentru a mulțumi pentru tot ceea ce am trăit în acest an. Am experimentat un program dinamic și în consens cu persoanele consacrate, intrând în atmosfera trainică a rugăciunii. Astfel am avut parte de momente de rugăciune alternate cu cele de sărbătoare, ploaie de har și binecuvântare de lumină, peregrinări în grupuri mici și celebrare în plen, drumeție și tihnă, cântece și tăcere odihnitoare, întrajutorare reciprocă și împărtășiri de viață.

În fiecare zi am participat împreună cu preoții și frații la Sfânta Liturghie de dimineață, iar seara la recitarea Sfântului Rozariu și a vesperelor. În fiecare Joi seară l-am însoțit pe Isus din Preasfântul Sacrament, iar în particular am meditat Calea Sfintei Cruci și ne-am rugat Rozariul în aer liber. Au urmat două zile de reculegere sub îndrumarea părintelui Dragoș Kelemen, unde ne-au fost prezentate spre meditație „Înmulțirea pâinii” și „Adevărata bucurie”, pe care ni le-a explicat cu o voce blândă, caldă și cu multă iubire.

În toate aceste zile meditațiile au fost un timp de har, un timp sfânt, iar între participanți s-a realizat o comuniune permanentă, deschisă spre dialog. Mulțumim Tatălui Ceresc pentru harurile pe care ni le-a oferit în aceste zile petrecute împreună și ne încredințăm milostivirii Sale, în zilele ce urmează.

Pentru a ajunge la mănăstire se merge pe drumul DN73A de la Râșnov spre Predeal. Înainte de a ajunge la Pârâul Rece se întâlnește un indicator care îndrumă spre un drum greoi, uneori periculos, dar consolidat cu piatră. Mănăstirea franciscană, aflată la o distanță de 2Km, este proiectată ca un centru ecumenic în care oamenii să se poată reculege şi să se roage lui Dumnezeu pentru unitatea întregii Biserici. Cum ajungi, simți aerul curat și aspru de munte al Muntelui Postăvaru care veghează la liniștea împrejurimilor.

Biserica este nou construită. Piatra de temelie a acestui lăcaș de cult a fost binecuvântată și sfințită în ziua de 30 mai 2010, în solemnitatea Preasfintei Treimi. În fața mănăstirii există un spațiu verde, un mic parc foarte bine îngrijit, curat și amenajat cu câteva bănci. Acest spațiu verde este străjuit de Sfântul Francisc și de un aranjament din pietre ornamentale în forma semnului Tau. Semnul Tau are în spatele său o puternică traditie biblică creștină. A fost preluat de Sfântul Francisc din perspectiva valorii sale spirituale, iar Sfântul și l-a făcut propriu într-un mod atât de intens încât a devenit el insuși, prin intermediul stigmatelor din trupul său, un Tau viu, simbol pe care l-a desenat și iubit. Tau, semn concret al devoțiunii creștine, este mai ales semn al angajării în urmarea lui Cristos.

Majoritatea pelerinilor intră să vadă interiorul mănăstirii pentru a se ruga și spovedi într-o atmosferă de liniște spirituală. Alți pelerini sunt atrași de liniștea lacului sau a foișorului de piatră, unde sunt inscripționate cuvintele memorabile ale Sfântului Francisc de Assisi, din „Cântecul fratelui Soare”.

„Lăudat fii, Doamne, cu toate creațiile Tale și mai ales cu domnul frate Soare, prin care Tu ne dai ziua, lumina. El este frumos, strălucind cu mare slavă și tot el te întruchipează pe Tine, Preaînalte.
Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru sora Lună și pentru Stele, Tu le-ai pus pe cer limpezi, preţioase, frumoase.
Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru fratele Vânt, pentru aer și pentru nori, pentru azurul liniștit și pentru toate stările vremii, prin ele Tu ții în viață toate creaturile.
Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru sora Apă care-i foarte trebuincioasă și foarte înțeleaptă, prețioasă și castă.
Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru fratele Foc, cu care Tu luminezi noaptea, el este frumos și jucăuș, de neîmblânzit și puternic.
Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru sora mama noastră Pământul, care ne ține și ne hrănește, care rodește poame felurite cu flori smălțuite și cu ierburi.”

Ce bine e când frații și surorile în pace viețuiesc!

Mulțumim din inimă tuturor preoților și fraților pentru ospitalitatea oferită. Aici, pe Muntele Domnului - Sfânta Treime - am trăit clipe de neuitat. Am uitat de pandemie, am uitat de toate. Nu vă fie frică dragi creștini, dragi terțiari, atât timp cât Dumnezeu este cu noi cine poate sta împotriva noastră? Vă recomandăm cu drag să-l vizitați pe Dumnezeu Treime, prezent peste tot. Căci sunt multe daruri sfinte, însă nu toți vor să știe că între toate acestea «a te-nvinge, a te umili în răbdare, din iubire către Domnul» este darul cel mai mare! Pace și bine!

sr. Maria Zlat (O.F.S.) , Iuliana Marschall

[12.08.2020]