Congregația Preasfintei Fecioare Maria de Sion a fost fondată acum un secol jumătate, având „carisma” de a da mărturie, în Biserică și în lume, „despre iubirea lui Dumnezeu față de poporul evreu și față de ceilalți oameni” și pentru a lucra la împlinirea promisiunilor Biblice, revelate Patriarhilor și Profeților lui Israel, pentru toată umanitatea.
Fondatorul, THEODORE SIMON, născut la Strasbourg în 1802 dintr-o familie de evrei, a primit o educație plină de dreptate și afecțiune, dar fără prea mare formație religioasă. Învățătura unui profesor de filosofie, LOUI BAUTAIN, îl conduce puțin câte puțin pe Theodore spre descoperirea lui Dumnezeu. S-a botezat la 24 de ani. În timpul vieții sale de creștin și de preot, primește inspirația și chemarea apostolică, care se va concretiza abia 15 ani mai tarziu.
La 20 ianuarie 1842, la Roma, fratele său mai tânăr, ALFONS RATISBONNE, se convertește în urma unei apariții a Sfintei Fecioare. Acest eveniment îl inspiră pe Theodore să întemeieze Congregația „Notre Dame de Sion” (1852), pentru ca „surorile să dea mărturie prin viața lor despre iubirea lui Dumnezeu, față de poporul evreu și față de ceilalți oameni”.
Comunitățile congregației sunt angajate mai ales în activități de pastorală creștină: cateheza, educația tinerelor, cercuri biblice, organizări de pelerinaje, centre de studii, servicii de informare și documentare, emiterea de publicații, realizări audiovizuale. Chemarea surorilor e trăită în forme diferite de viață:
Instituită în România încă din 1866, congregația a fost cunoscută sub numele de NOTRE DAME DE SION. Începând cu data de 21 mai 1995, numele oficial în România a devenit acela de CONGREGAȚIA FECIOAREI MARIA DE SION. Această hotărâre s-a născut din dorința de a respecta cultura țării în care surorile Sionului activează cât și pentru o mai bună întegrare a comunităților. Activitățile surorilor sunt următoarele:
În anul 2008 l-am avut ca oaspete la Galați pe domnul Antoine Kouakou din Coasta de Fildeș. Venise la Universitatea „Dunărea de Jos” pentru un curs post-universitar de filozofie, pe linia schimburilor culturale dintre țările francofone. Am discutat cu dânsul de mai multe ori în curtea bisericii, într-un amestec de engleză cu puțină franceză. La un moment dat a apărut și sora Ana, care ne-a impresionat prin naturalețea cu care se exprima în limba franceză. A devenit clar pentru noi că la măicuțele Notre Dame de Sion se învăța serios franceza... În imagine sunt sora Ana și Antoine.
Credincioșii gălățeni poate își mai amintesc că în ultima parte a șederii la Galați, sora Ana era prezentă la punctul de vânzare a publicațiilor catolice, a lumânărilor, iconițelor și a altor obiecte de pietate.
[01.11.2013]