Creştinul nu repetă Profesiunea de Credinţă – Crezul pe de rost ca un papagal şi nu trăieşte ca un veşnic „învins”, dar îşi mărturiseşte credinţa în întregime şi are capacitatea de a-l adora pe Dumnezeu, îndreptând în felul acesta spre înălţimi termometrul vieţii Bisericii. Pentru Papa Francisc „a mărturisi şi a ne încrede” sunt două cuvinte cheie care alimentează şi întăresc atitudinea celui care crede, deoarece „credinţa noastră este victoria care a învins lumea”, aşa cum scrie apostolul Ioan în Prima sa Scrisoare. Romanul Pontif a reamintit acest mare adevăr în predica ţinută în timpul celebrării Sfintei Liturghii din dimineaţa zilei de vineri, 10 ianuarie, în Capela de la Casa Sfânta Marta.
Papa Fancisc, cu aceste cuvinte a reluat firul conductor al meditaţiei din ziua precedentă, continuând reflecţia sa, folosindu-se de Prima Scrisoare a Sf. Ioan care, aşa cum a explicat, „Ioan insistă, subliniază atât de mult acel cuvânt care pentru el este ca o exprimare a vieţii creştine: a rămâne, a rămâne în Domnul”. Iar „în aceste zile” – a continuat – „am văzut cum Ioan consideră această condiţie de a rămâne: noi în Domnul şi Domnul în noi. Aceasta înseamnă a rămâne în iubire, pentru că cele două Porunci de căpătâi ale creştinului sunt iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele. Aşadar, pentru Ioan, centrul vieţii creştine este a rămâne în Domnul, şi Domnul să rămână în noi, a rămâne în iubire”. Tocmai pentru acest fapt, spune, ne-a dăruit Duhul său. E Duhul Sfânt acela care face posibilă această rămânere în Domnul. În pericopa Primei Scrisori (4,19 - 5,4) proclamată în Litugia Cuvântului apostolul – a subliniat Papa – dă un răspuns unei întrebări care ne vine în mod spontan: ce se cere de la noi pentru a avea această capacitate de „a rămâne”? Scrie Ioan: cine rămâne în Dumnezeu, oricine e născut din Dumnezeu, oricine rămâne în iubire învinge lumea. „Iar victoria este credinţa noastră” a explicat Papa reluând cuvintele apostolului. Pentru a trăi această „condiţie de a rămâne”, a afirmat „de la noi se cere să avem credinţă, în timp ce de la Dumnezeu se cere Duhul său Sfânt, care face posibil acest har”.
„E puternică!” a exclamat Papa, pentru că „victoria care a învins lumea este credinţa noastră. Credinţa noastră toate le poate: este victorie!”. Este vorba de un adevăr pe care „ar fi frumos” să-l repetăm deseori, „pentru că de multe ori suntem nişte creştini învinşi”. Biserica – a afirmat Romanul Pontif – „este plină de creştini învinşi, care nu cred că victoria este credinţa, şi care nu trăiesc această credinţă. Şi dacă nu se trăieşte această credinţă, atunci suntem învinşi. Atunci învinge lumea, principele acestei lumi”.
Prin urmare întrebarea fundamentală pe care trebuie să ne-o punem este următoarea: „Ce este această credinţă?”. Papa Francisc a reamintit în acest fel că Isus vorbea despre credinţă şi arăta puterea ei, aşa cum se poate observa din episoadele evanghelice ale femeii bolnave de hemoragie, a femeii cananeene, a bărbatului care se apropie de Isus pentru a-i cere o vindecare cu încredere – „mare e credinţa ta!” şi a orbului din naştere. Domnul ne-a amintit că „omul care are o credinţă cât un grăunte de muştar poate muta munţii”.
Tocmai „această credinţă cere de la noi două atitudini: să o mărturisim şi să avem încredere” a spus Papa. Înainte de toate „credinţa este mărturisirea lui Dumnezeu; dar a lui Dumnezeu care ni s-a revelat nouă din timpurile părinţilor noştri şi până astăzi: Dumnezeul istoriei”. E tocmai ceea ce noi afirmăm în fiecare zi în Profesiunea de Credinţă – în Crez. Dar – a punctat Papa – „un lucru este să reciţi Crezul cu inima şi alt lucru este să-l reciţi ca papagalul: cred în Dumnezeu, cred în Isus Cristos, cred...”. Papa a continuat reflecţia sa, propunând un examen de conştiinţă: „Eu cred ceea ce afirm? Această mărturisire de credinţă este adevărată sau poate că eu o spun din memorie pentru că trebuie să o spun? Sau poate că o cred pe jumătate?”.
Prin urmare „credinţa trebuie mărturisită”. Iar mărturisirea trebuie să fie „integră, nu numai o parte. Toată!”. Dar, a adăugat, trebuie „să fie şi păstrată în totalitate, aşa cum am primit-o prin tradiţie. Toate adevărurile de credinţă!”. Pontiful a indicat apoi „semnul” care ne va ajuta să recunoaştem dacă ne mărturisim „bine credinţa”. Prin urmare, „cine mărturiseşte bine credinţa, toată credinţa, are capacitatea de a-l adora pe Dumnezeu”. Este un „semn” care ar putea să pară un pic ciudat – a comentat Papa – pentru că nu ştim să cerem de la Dumnezeu, nu ştim să-i mulţumim lui Dumnezeu. Însă a-l adora pe Dumnezeu, a-l lăuda înseamnă mai mult. Numai cel care are această credinţă puternică este capabil să-l adore pe Dumnezeu.
Tocmai despre adoraţie, a afirmat Papa, „îndrăznesc să spun că termometrul vieţii Bisericii este un pic coborât: noi creştinii nu avem atâta – dar unii au – capacitate de a adora pentru că, în mărturisirea credinţei, noi nu suntem convinşi. Sau suntem convinşi pe jumătate. Trebuie să recuperăm capacitatea „de a lăuda şi de a-l adora” pe Dumnezeu, deoarece, a adăugat Papa, rugăciunea de „cerere şi de mulţumire o fac cu toţii”.
Cât priveşte cea de-a doua atitudine, Papa Francisc ne-a amintit că „bărbatul şi femeia care au credinţă, se încred în Dumnezeu. Se încrede şi Apostolul Paul, în momentul întunericului vieţii sale, când spunea: eu ştiu prea bine în cine mi-am pus încrederea. În Dumnezeu. În Isus Cristos. Şi „a se încrede – a afirmat el – ne duce la speranţă. Aşa cum mărturisirea credinţei ne deschide spre a-l adora şi lăuda pe Dumnezeu, a ne încrede în Dumnezeu ne duce la o atitudine de speranţă”. Însă – Papa ne-a pus în gardă – „sunt prea mulţi creştini care au o speranţă cu prea multă apă”, o speranţă „spoită” care nu este „puternică”. Şi care este motivul acestei „speranţe slabe”? Tocmai lipsa „forţei şi a curajului de a ne încrede în Dumnezeu”. Pentru a fi „creştini învingători”, a subliniat Papa, trebuie să credem „mărturisind şi păstrându-ne credinţa, încrezându-ne în Dumnezeu, în Domnul. Aceasta este victoria care a învins lumea: credinţa noastră”.
„Pentru a rămâne în Domnul, pentru a rămâne în iubire” – a repetat Papa – „este absolut necesar Duhul Sfânt din partea lui Dumnezeu. Iar din partea noastră: mărturisirea credinţei care este un dar şi încrederea în Domnul Isus pentru a-l adora, lăuda şi a fi persoane pline de speranţă”. Papa Francisc a încheiat predica sa cu rugăciunea ca „Domnul să ne ajute să înţelegem şi să trăim bine această frază” a apostolului Ioan propusă în Liturgia Cuvântului: „Şi aceasta este victoria care a învins lumea: credinţa noastră”.
(după L’Osservatore Romano, 11 ianuarie 2014)
traducere de pr. Cristian Blăjuţ
[11.01.2014]