Biserica spune următoarele cu privire la această zi:
„În Sâmbăta Sfântă, Biserica rămâne lângă mormântul Domnului, în rugăciune şi post, meditând pătimirea şi moartea lui, precum şi coborârea lui la cei din iad, si aşteptând învierea lui. Biserica se abţine de la celebrarea Liturghiei, masa altarului fiind dezgolită, până după Vigilia solemnă sau privegherea nocturnă în aşteptarea învierii, când tristeţea va face loc bucuriei pascale, de belşugul căreia va tresălta timp de cincizeci de zile”.
Prea puţine informaţii! Ne întrebăm:
Cum trebuie trăită această zi? Răspunsul ni-l dă următoarea lectură, pe care vă invit să o citiţi şi să meditaţi la conţinutul ei. Veţi vedea cum trebuie să se comporte creştinul şi cât de departe de a fi înţeles semnificaţia acestei zile sunt mulţi dintre „creştinii de azi”.
Coborârea Domnului în infern (dintr-o veche omilie despre Sâmbăta Sfântă)
Ce s-a întâmplat? Pe pământ astăzi este mare tăcere, mare tăcere şi singurătate. Mare tăcere, pentru că Regele doarme: pământul a amuţit şi tace, pentru că Dumnezeul făcut trup a adormit şi i-a trezit pe cei care dormeau de veacuri. Dumnezeu a murit în trup şi a coborât să zdruncine împărăţia iadului. Desigur, el merge să-l caute pe primul părinte, ca pe oaia rătăcită (cf. Lc 15,3). Vrea să coboare ca să-i viziteze pe cei care stau în întuneric şi în umbra morţii (cf. Lc 1,79). Dumnezeu şi Fiul său merg să-i elibereze din suferinţe pe Adam şi Eva care se află în închisoare. Domnul a intrat la ei purtând armele victorioase ale crucii. Imediat ce Adam, primul părinte, l-a văzut, bătându-şi pieptul de uimire a strigat tuturor şi a zis: „Domnul meu să fie cu toţi”. Iar Cristos, răspunzându-i lui Adam, a zis: „Şi cu duhul tău”. Şi luându-l de mână, l-a scuturat, spunând:
„Trezeşte-te, tu care dormi, şi ridică-te dintre cei morţi iar Cristos te va lumina (Ef 5,14). Eu sunt Dumnezeul tău, care pentru tine am devenit fiul tău; care pentru tine şi pentru aceştia care s-au născut din tine, vorbesc acum şi în puterea mea le poruncesc celor care erau în închisoare: Ieşiţi! Celor care erau în întuneric: Fiţi luminaţi! Celor care erau morţi: Înviaţi! Ţie îţi poruncesc: Trezeşte-te, tu care dormi! Într-adevăr, eu nu te-am creat pentru ca să rămâi prizonier în iad. Învie din morţi. Eu sunt viaţa celor morţi. Învie, lucrare a mâinilor mele! Învie, figură făcută după chipul meu! Învie, să ieşim de aici! Într-adevăr, tu în mine şi eu în tine (cf. In 17,21.23), suntem o natură unică şi nedespărţită.
Eu, Dumnezeul tău, pentru tine m-am făcut fiul tău. Eu, Domnul, pentru tine am îmbrăcat natura de slujitor. Eu, care stau deasupra cerurilor, pentru tine am venit pe pământ şi sub pământ. Pentru tine, omule, am devenit om asemenea omului, dar apoi am devenit liber între cei morţi. Pentru tine, care ai ieşit din grădina paradisului pământesc, am fost trădat într-o grădină şi dat în mâinile iudeilor, şi într-o grădină am fost pus pe cruce.
Priveşte pe faţa mea scuipăturile pe care le-am primit pentru tine, pentru a te putea aduce înapoi la acel prim suflu vital. Priveşte pe obrajii mei palmele, suportate pentru a reface frumuseţea ta pierdută, după chipul meu. Priveşte pe spinarea mea biciuirea suferită pentru a elibera umerii tăi de povara păcatelor tale. Priveşte mâinile mele pironite pe lemn pentru tine, care odinioară ţi-ai întins în mod greşit mâna spre pom. Am murit pe cruce şi suliţa a pătruns în coasta mea pentru tine, care ai adormit în paradis şi ai făcut să iasă Eva din coasta ta. Coasta mea a vindecat durerea coastei tale. Somnul meu te va elibera de somnul iadului. Suliţa mea a blocat suliţa care era îndreptată împotriva ta.
Ridică-te, să mergem de aici. Duşmanul te-a făcut să ieşi din pământul paradisului. Eu însă nu te mai aşez înapoi în acea grădină, ci te aşez pe un tron ceresc. Ţi-a fost interzis să atingi pomul simbolic al vieţii, dar eu, care sunt viaţa, îţi dau ceea ce sunt. Am pus heruvimi care, ca nişte slujitori, să te păzească. Acum fac în aşa fel încât heruvimii să te adore aproape ca pe Dumnezeu, deşi nu eşti Dumnezeu. Tronul ceresc este gata, sunt gata şi la ordine slujitorii, sala este pregătită, masa este întinsă, locuinţa veşnică este împodobită, casele de fier sunt deschise. Cu alte cuvinte, este pregătită pentru tine împărăţia cerurilor, dinaintea veacurilor”.
Creştinule, ce părere ai? Ziua din Sâmbăta Mare e pentru cumpărături, sau pentru a sta cu tine înaintea Dumnezeului tău?! Fii cu mare băgare de seamă pe viitor!
pr. Cristian Blăjuţ
[19.04.2014]