Articol din colecţie

ÎN VECI VOI CÂNTA, DOAMNE, MILOSTIVIREA TA !
Pelerinaj la Cacica, 2016

„A intra prin acea poartă înseamnă a descoperi profunzimea milostivirii Tatălui... a trece prin Poarta Sfântă să ne facă să ne simţim părtaşi de acest mister de iubire, de duioşie” spunea Sfântul Părinte la deschiderea Porţii Sfinte a Jubileului Milostivirii. Cu aceste gânduri în suflete şi cu inimi deschise au pornit, vineri 27 mai a.c., credincioşii parohiei „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galaţi spre sanctuarul diecezan „basilica minor” de la Cacica, din frumosul „colţ de rai” al Bucovinei.

Oboseala lungului drum s-a şters imediat la întâlnirea privirii Preacuratei Fecioare Maria, ea care ne aşteaptă întotdeauna cu drag ca să ne transmită iubirea milostivă a lui Dumnezeu, pe care a cunoscut-o mai profund decât toate fiinţele de pe pământ. Culmea emoţiei a constituit-o trecerea Porţii Sfinte din interiorul bisericii, împodobită nu numai de florile câmpului, dar şi de simţirea plină de evlavie a celor ce deja au trecut prin ea.

Ce am simţit, trecând Poarta Sfântă? Am simţit marea iubire şi milostivire a lui Dumnezeu, că la rândul nostru trebuie să răspundem prin convertirea inimii, să iubim şi noi şi să fim milostivi asemenea Lui.

În cele două zile, 27 şi 28 mai ale Anului Sfânt al Milostivirii, am experimentat iubirea lui Dumnezeu prin sacramentul iertării şi am înaintat în meditarea misterelor vieţii lui Cristos, am recitat Sfântul Rozariu, am celebrat Sfinte Liturghii, ne-am recules la Calea Sfintei Cruci, ajutaţi în toate acestea şi de îndreptarul exemplar intitulat „În veci voi cânta, Doamne, Milostivirea Ta!”, conceput prin grija păstorul nostru spiritual.

Am simţit, aici, că devoţiunea făcută Sfintei Fecioare Maria ne deschide calea spre Cel care este izvorul oricărui har, şi tot prin ea am încredinţat Domnului pe toţi credincioşii parohiei noastre, cu toate problemele şi intenţiile lor, implorând să avem parte de harul şi binecuvântarea Sa.

În această oază de linişte şi de simţire spirituală am trăit un pelerinaj al convertirii şi al rugăciunii, momente unice pline de încărcătură sufletească pe drumul vieţii noastre străbătută de bucurie, dar şi de tristeţe, de speranţă, dar şi de nelinişte, de împlinire, dar şi de eşec, conştienţi fiind de ocrotirea Mariei care ne îndreaptă întotdeauna paşii spre Fiul ei, Cristos.

Am înţeles, încă o dată, că a merge în pelerinaj înseamnă a-ţi întări convingerile proprii de credinţă, alături de ceilalţi credincioşi, fraţi ai noştri. Bucuria de a fi uniţi în rugăciune constituie un imbold de a ne trăi credinţa cu tot mai multă statornicie, cu tot mai multă dăruire. Consfinţirea la inimile lui Isus şi a Mariei, fiecare dintre noi a făcut-o cu gânduri de mare încredere, recunoscători Domnului pentru marele dar al milostivirii Sale. Numai o participare activă şi o trăire spirituală profundă poate să aducă o transformare reală a vieţii şi o sporire a credinţei noastre.

Pelerinajul, în sine, rămâne o imagine a vieţii fiecăruia dintre noi, el ne reaminteşte că suntem călători pe acest pământ, că ne îndreptăm clipă de clipă spre scopul final care este veşnicia. Pentru aceste zile cu adevărat binecuvântate, mulţumim Domnului şi păstorilor noştri: părintelui paroh dr. Cristian Blăjuţ, părinţilor custozi ai Sfântului Sanctuar Marian..., pentru însufleţitoarele lor predici pătrunse de adâncă înţelepciune, şi o rugăm pe Mama noastră Maria să ne însoţească mereu în creşterea noastră spirituală, pentru a fi mereu în stare să răspundem exemplului şi iubirii ei nemărginite.

Vom păstra în amintirea şi recunoştinţa noastră angajarea pastorală şi însoţirea duhovnicului nostru spiritual, care prin pregătirea acestui proiect religios în tot amănuntul său, a constituit garanţia unei îmbogăţiri reciproce de credinţă, speranţă şi iubire. Dacă am reuşit să ne lăsăm transformaţi de forţa rugăciunii, a reculegerii, a contemplaţiei, vom putea întreţine aprinsă în noi flacăra credinţei pe care am alimentat-o în acest minunat pelerinaj, menit să stimuleze propria noastră maturizare spirituală. Înseamnă că am învăţat să fim umili, să fim smeriţi, să fim slujitori asemenea Mariei, să ne rugăm mai întâi pentru cei din jur, începând cu cei din familia noastră.

În mirificul peisaj al naturii divine, Cacica ne cheamă să o întâlnim pe Maria, iar ea ne îndreaptă privirile spre Isus Cel Milostiv: „De El să ascultaţi!”, şi adunaţi în jurul ei să dăm slavă Tatălui ceresc. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

PS: În Albumul Foto al site-ului găsiţi mai multe imagini de la acest pelerinaj.

Ionel Gheorghiu

[29.05.2016]