PREŢUIREA SLUJITORULUI (mesaj de întâmpinare pentru preoţii nou-veniţi)

Cuvântul credinţei trebuie să răsune în mod autentic în contextul prea numeroaselor cuvinte ale culturii contemporane de masă. El trebuie să fie cuvântul credinţei, nu al ştiinţei şi tehnicii umane. Pentru a sluji acest cuvânt este necesară tăria sufletului, o inimă generoasă, o dăruire continuă. Slujitorul Cuvântului este responsabil înaintea lui Dumnezeu şi este dispus să primească ajutorul divin; Dumnezeu însuşi este acela care, punându-i pe buze propriile cuvinte, îi dă şi suficientă putere pentru a le transmite.

Preotul, ca om care celebrează misterele divine şi trăind din mister, este un om al inimii. Inima lui se încălzeşte continuu la Cuvântul lui Cristos (cf. Lc 24,32). Slujirea lui în Biserică se concretizează în desfăşurarea unui demn şi competent minister al Cuvântului, în a boteza, în slujirea liturgică plină de solicitudine şi de zel în jurul altarului, în administrarea cu milostivire deplină a iertării pentru păcătoşi, în binecuvântarea cu încredere a căsătoriilor şi cu speranţă a fraţilor răposaţi, în promovarea unei temeinice spiritualităţi euharistice. Limbajul lui este acel al blândeţii şi al bunăvoinţei, este limbajul inimii, se naşte din inimă şi ajută inimile.

Preotul este slujitorul Veştii celei Bune, a Evangheliei harului şi a oricărei eliberări, este slujitorul spiritului profeţiei, al mesajului de speranţă, al viitorului ultim al lui Dumnezeu, el este slujitorul vieţii de la început până la sfârşit, este slujitorul celor săraci şi al păcii, al jertfirii de sine făcută din iubire. Astăzi, preotul trebuie să predice speranţa în viaţa cea veşnică, într-un timp în care se constată pierderea sensului viitorului ultim, la a cărui vestire nu poate renunţa în nici un fel.

Într-o lume ca a noastră în care, zi de zi, este tot mai evidentă criza îndurării şi a milei, este necesară o cură de milostivire. Preotul este cel dintâi, care inspirat de Maria ca icoană a milostivirii, realizează înainte de toate adevărul iubirii milostive în sine. Altarul este locul unde el exprimă gingăşia paternităţii sale, căldura afectivă a fraternităţii sale, chiar şi atunci când trebuie să vestească un Cuvânt teribil chiar şi pentru el.

Întotdeauna urmează un principiu ferm al ministerului profetic al Cuvântului, al slujirii acestuia: „Propuneţi-vă lucruri frumoase, nu numai înaintea lui Dumnezeu, ci şi înaintea tuturor oamenilor” (cf. Rom 12,17). Familiarizaţi cu Sfânta Scriptură credincioşii vor regăsi semnele frumuseţii pe care Dumnezeu le-a pus în ea. Preotul este omul care posedă înţelepciunea inimii, adică în sensul lui Dumnezeu şi în capacitatea de a vedea lucrurile prin logica Lui. Aprins de focul carităţii lui Cristos, el face din cauza Evangheliei principalul motiv al vieţii sale, şi pentru a o apăra şi a o impune este dispus să susţină lupte şi polemici, după exemplul lui Isus şi al apostolilor Lui.

Preotul rămâne un om care îşi exercită propriul minister într-o comunitate concretă de oameni. Om în mijlocul altor oameni, el trăieşte o realitate apropiată comunităţii de oameni în care se află. Creştin în mijlocul altor creştini, ministru al lui Cristos, el trebuie să-i ajute pe laici să fie etici, pe deplin fideli Evangheliei în modul lor uman de a acţiona în mediul familial şi social în lumina credinţei.

Preotul fiind rânduit pentru vestirea Evangheliei prin puterea Duhului Sfânt, nouă, laicilor, ne revine obligaţia de a încredinţa cu toată încrederea preotului duhovnic problemele şi tainele sufletului nostru. Ne bucurăm de dreptul de a fi călăuziţi la mântuire, de dreptul accesului la toate mijloacele necesare pentru a ajunge la ea. Iar primul dintre ele este dreptul de a avea păstorul de suflete.

Noi, care alcătuim aici o comunitate parohială reglementată, dispunând de toate drepturile şi ţintind două scopuri fundamentale: slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor, urăm din toată inima noilor Păstori de suflete sosiţi aici un „ Bun Venit ” cu multe haruri şi binecuvântări în a avea puterea de a construi şi întări punţi de milostivire între oameni şi Bunul Dumnezeu!

prof. Ionel Gheorghiu

Versete despre preot

Preotul este un clopot
Care de Duhul Sfânt este lovit
Pentru a chema la Isus neamul omenesc.

Preotul este ca buna luminiţă:
Când altarul este singur şi lumânările stinse,
Pentru toţi, întotdeauna, El arde aproape.

Preotul învaţă adevărata istorie
Lumii amăgite care aleargă spre sfârşit:
Voinţa lui Dumnezeu şi gloria sa.

Preotul este Cristos necesar.
Care prin cruce îl salvează pe omul pierdut,
Cu inefabilul har şi cu Vicarul său.

Preotul, fără încetare, cere iertare
şi mulţumeşte Stăpânului său;
de la El primeşte tot ceea ce el iubeşte şi crede.

Preotul este prietenul fidel al lui Isus,
în cel care pătimeşte sau moare;
şi unde găseşte fiere, el dă miere.

Preotul este ca şi Cristos la Cină:
mulţumeşte lui Dumnezeu, binecuvântează
şi oferă Viaţa cea veşnică; şi ia asupra sa orice vină.

Preotul este dat de Dumnezeu;
Preotul vine de la Fecioara;
Preotul îl obţine pe Mântuitorul.

Preaînalta Treime lăudată să fie,
În Isus cu Iosif şi prin Maria!

Michele Masciarelli : „Măgarul lui Cristos”

Traducere de pr. Eugen Blăjuţ

[01.09.2016]