Articol din colecţie
PRO MEMORIA - Pǎrintelui Eugen Blăjuţ sr.
Fiecare om poate dobândi desăvârşirea doar dacă se ancoreazǎ la Dumnezeul său Creator, îşi abandonează întreaga viaţă şi permite ca El să o modeleze şi s-o formeze pe deplin. Sfântul Paul a scris: „Dumnezeul nostru e foc ce mistuie”. Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu este focul ce mistuie, care modelează aproape topind în El creatura. Permite omului să experimenteze păcatul, răul, suferinţa şi atunci când strigă către El, îl scoate din pustie, îi vorbeşte sufletului, ca un Mire îndrăgostit, îl cheamă, îl purifică, îl face fericit şi-l închide în Inima Sa. Prin Sfânta Împărtăşanie îl ridică în Prezenţa Dumnezeiască.
Cel care Il primeşte cu inima curată în sufletul său, devine pe deplin una cu Isus, se mistuie în EL ca o minusculă picătură de apă în Oceanul Iubirii. Iar când ajunge să priceapă, strigă beat de fericire, ceea ce apostolul Paul a scris: „Trăiesc, dar nu mai sunt eu cel care trăiesc ci Cristos trăieşte în mine”. Aceasta este ca şi o unire veşnică, de nedespărţit. Aceasta este chemarea divină adresată fiecărui suflet şi este necasar sǎ răspundem cu DA acestei chemări.
Pǎrintele Eugen Blajuţ sr. a rǎspuns cu acest DA, din tinereţea sa. Oraşul Oradea avea sǎ fie locul unde a jurat în 1954 sǎ-l slujeascǎ cu iubire şi bucurie pe Domnul Dumnezeu, din toatǎ inima şi din tot sufletul, prin sacramentul preoţiei. Şi a slujit frumos şi bine peste 60 de ani. Alegerea a fost fǎcutǎ la 29 de ani şi a contribuit la ea amintirea anilor de şcoalǎ teologicǎ greco-catolică, sub îndrumarea unor personalitǎţi puternice, între anii 1947-48.
„În vara anului 1947 Preasfinţitul episcop Valeriu Traian Frenţiu a solicitat Pǎrintelui Provincial Iosif Petru Pal să-i trimită fraţi teologi care să se pregătească la Oradea în rit oriental şi se înfiinţase totodată un Colegiu Franciscan. Pr. Ştefan Tătaru, care primise această sarcină, se prezintă la parohia Adjudeni-Roman unde se aflau în vacanţă studenţii teologi din anii 3 şi 4 şi, aşa cum îmi relatează chiar pǎrintele Blăjuţ, «vorbeşte fraţilor despre activitatea în biserica greco-catolică; la urmă întreabă cine ar fi dispus să se ofere pentru a activa în acest rit? Din anul 4 s-au oferit fraţii Rotaru Mihai şi Gheorghe Dumitraş, iar din anul 3 fraţii Petru Bosoi, Iosif Gabor, Mihai Măcincă, Iosif Sabău, Iosif Simon şi subsemnatul Eugen Blăjuţ. Spre sfârşitul lunii septembrie, noi cei 8, sub conducerea pr. Iosif Tălmăcel, numit superior al noului Convent am plecat cu trenul spre Oradea. [...] Preasfinţitul Traian Frenţiu ne-a primit cu mare bucurie şi urări de bine. În luna octombrie am început să urmăm studiile de teologie având ca profesori pe părinţii canonici Tămâian Coriolan, Georgescu Ioan, Iuliu Hârţea, Simeon Crişan, Francisc Hubic şi alţii». După desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice şi a ordinelor religioase, fiecare si-a urmat propriul drum în viaţă, doar trei au revenit să lucreze în «via» din care au fost izgoniţi şi ne-au părăsit unul câte unul, preoţii: Ştefan Tătaru, Iosif Sabău şi acum, Eugen Blăjuţ senior! Dumnezeu să-i odihneascǎ!” (Vasile Dumitraş, OFS „Sfânta Maria”, Oradea)
Pr. Blǎjuţ Eugen s-a reîntors în anii 1994-1996 la noul Convent franciscan „Maica Domnului” din Str. Spartacus nr. 33, ce s-a dorit a fi o continuare a celui deschis în 1930, de preoţii franciscani Ion Gârleanu şi Dominic Niculaeş, în Piaţa Iosia nr. 16, Oradea.
„Am fost fascinat de prima predică pe care am auzit-o la Mănăstirea Maica Domnului din Oradea. L-am
perceput pe acest părinte ca pe un om modest, un adevărat urmaş al Sf. Francisc... un om mic de statură, firav, cu
vorba dulce, caldă care ştia în orice situaţie să panseze o rană, să aducă alinare, să mângâie... cu un cuvânt, un bun
medic de suflete. Povestea părintele Damian Blǎjuţ, parohul de atunci, că odată pǎrintele Eugen a ajutat financiar doi
cerşetori care cu puţin timp înainte furaseră din biserica în care slujeau; era „prost de bun” după cum spunea pr.
Dănuţ... era un om care trăia frumos viaţa după legile Creatorului şi nu putea să perceapă decât bunătatea din cel de
lângă el. Îmi plăcea să stau de vorbă cu dânsul, era un om erudit, cunoştea mult şi nu numai din teologie sau
filosofie unde excela. Dacă-l provocai pe părintele la discuţii, nici nu-ţi dădeai seama cum trece timpul deoarece
avea un talent înnăscut de a îmbrăca în mod armonios informaţia pe care ţi-o transmitea. În toate acestea se simţea
plăcerea şi iubirea cu care îmbrăca adevărul ce ieşea din inima sa. Era un adevărat apostol al lui Cristos pentru care
a oferit totul şi aceasta o simţeai în permanenţă la dânsul. Pentru mine atunci, un tânăr preot, părintele a fost un
model demn de urmat în multe din provocările vocaţiei pastorale.
Amintea adesea că noi trebuie să-L luăm ca model
pe Isus şi să adaptăm la posibilităţile şi abilităţile personale tot ceea ce înţelegem din Evanghelia Sa, deoarece
fiecare dintre noi suntem o comoară ce aduce lumină la poporul lui Dumnezeu. Ştia cum să ne facă să avem încredere în
noi şi cu curaj să mergem în lume să-l predicăm pe Dumnezeu Cuvântul. A fost pentru noi un îndrumător, un frate mai
mic al lui Francisc, care sunt convins că va veghea asupra paşilor noştri cu sensibilitatea şi grija-i părintească de
acolo, din Cer. Pace şi bine!” (pr. Sorin Crăciun, OFS „Sfânta Maria”, Oradea)
„Un Înger între oameni, aşa a fost pr. Eugen Blǎjut. Simplu, modest, spiritual, înţelept si mai ales un om care a ştiut sǎ asculte necazul lumii, care a avut mereu un cuvânt de îmbǎrbǎtare pentru cel aflat în necaz. Aşa l-am cunoscut eu pe pǎrintele Eugen, în momentul în care a fost numit guardian la Mǎnǎstirea Franciscanǎ din Oradea. Eram student şi a fost pentru mine o luminǎ care mi-a luminat calea, mi-a cǎlǎuzit paşii cu bunǎtatea, blândeţea şi mai ales, spiritualitatea sa. Cuvintele sunt sǎrace pentru a descrie aceastǎ personalitate umanǎ şi mai ales spiritualǎ, care a fost pr. Blǎjut Eugen (senior). Dumnezeu sa-l odihneascǎ în pace!” (pr. Cristian Tiba, OFMConv.)
„Încrederea mea în dăruirea domniei sale, susţinută de harul cu care a fost înzestrat pentru a sluji la Sfântul Altar a contribuit la alegerea mea de a-i destăinui prin spovadă, temerile, greşelile şi complexul de probleme care mă frământau şi cărora numai un bun duhovnic, ca părintele Eugen Blăjuţ, putea să le ofere rezolvare prin credinţă şi speranţa trecerii timpului, timp în care dragostea faţă de aproapele să fie conduita principală. A fost un predicator care a prezentat tainele Evangheliei prin cuvinte care să ajungă la sufletul însetat de evlavie al credincioşilor. Plecând din parohia noastrǎ la biserica romano-catolicǎ din Galaţi, am simţit nevoia să-l caut în fiecare vacanţă de vară pe care o petreceam la rudele din această localitate. Convorbirile noastre au fost foarte prietenoase, blândeţea glasului, surâsul deschis, încurajator, au fost treapte de temelie a susţinerii mele spirituale de a-mi continua activitatea în pofida obstacolelor cu care m-am confruntat... Cu stimă, cu credinţă şi evlavie îmi voi aminti mereu de părintele meu duhovnic, Eugen Blăjuţ sr.” (Mioriţa Săteanu, OFS „Sfânta Maria”, Oradea)
Sora Maria şi sora Giovannina ale Inimii lui Isus, care au sosit în Oradea în 1993 şi s-au stabilit lângǎ Convent, au colaborat foarte bine cu pǎrintele Eugen la pregătirea copiilor pentru Sfânta Spovadă şi prima Sfântă Împărtăşanie. „La data de 23.03.1995 am primit aprobarea pentru începerea săpăturilor pentru casa noastră care ne-a adus mare bucurie. Muncitorii au început deja fundaţia casei şi am chemat părintele pentru binecuvântare. După binecuvântarea apei am pus în pământ relicva fondatoarei noastre, împreunǎ cu alte lucruri sfinţite. Părintele Balint Iosif şi pǎrintele Blăjuţ Eugen au binecuvântat tot locul unde trebuia sǎ fie construită casa”.
„Recunoştiinţǎ veşnicǎ familiilor Blăjuţ din Nisiporeşti şi Hălăuceşti, care au dat neamului românesc buni şi vrednici slujitori ai lui Dumnezeu. Pǎrintele Damian Blǎjuţ s-a nǎscut pentru Cer acum 10 ani, iar părintele Eugen Blăjuţ la începutul acestui an... Au trecut repede pe cerul întunecat al lumii, dar au lǎsat în urma lor lumina amintirii sufletelor neprihǎnite... Vǎ mulţumim pentru tot ce aţi fǎcut şi mai faceţi încǎ pentru noi. Pace şi bine!” (Othilia Groza, OFS „Sfânta Maria”, Oradea)
comunitatea greco-catolică din Oradea
[14.03.2018]