Sărbători Franciscane în Parohia „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galaţi
SFÂNTA ELISABETA A UNGARIEI (soţie şi călugăriţă, 1207÷1231) – Patroana Terţiarilor Franciscani

Se poate spune, pe bună dreptate, că ziua de 17 noiembrie este în întreaga lume ziua franciscanilor terţiari. Mai explicit, a aparţinătorilor Ordinului Franciscan Secular, oameni rămaşi în starea lor de viaţă în lume, dar care trăiesc după carisma Sfântului Francisc de Assisi. Aşa a făcut şi călugăriţa numită mai sus, după ce, ca fiică a regelui Andrei al II-lea al Ungariei, a fost logodită şi căsătorită cu tânărul Ludovic conte de Turingia, conform uzanţelor vremii de la curţile nobiliare, fără a se avea în vedere neapărat consimţământul tinerilor.

Cu toate acestea, Elisabeta a fost un model de ascultare faţă de părinţi şi faţă de soţ, dar şi de slujire a lui Dumnezeu, în sfântă comuniune cu acela care i-a fost hărăzit drept soţ. Cei doi tineri căsătoriţi au manifestat acelaşi devotament în slujirea săracilor, prin nenumărate opere de binefacere. Elisabeta avea doi copii minunaţi şi mai puţin de 16 ani când s-a hotărât să-i slujească „Domniţei Sărăcia”, logodnica Sfântului Francisc. Sfântul din Assisi a fost inspiratorul tuturor acţiunilor sale în favoarea celor necăjiţi, bolnavi şi umili.

Pornit într-o cruciadă, tânărul conte Ludovic este surprins de o moarte neprevăzută. Elisabeta devine tânără văduvă de numai 20 de ani, cu al treilea copilaş pregătindu-se să vină pe lume. După pierderea iubitului ei soţ şi a copilaşilor, Elisabeta se consacră definitiv lui Dumnezeu, avându-l ca model pe Sfântul Francisc de Assisi, care întemeiase al Treilea Ordin, cel Laic, tocmai pentru cei care vor să rămână în lume şi să-L slujească pe Isus Cristos Răstignit.

Astfel începe pentru Elisabeta periplul lumesc „pe urmele Sărăcuţului”. Părăsind castelul din Wartburg, s-a mutat la Eisenach, apoi la Pottenstein şi apoi la Marburg. Ea renunţase la toate, la viaţa la castel, la o existenţă comodă din care nu-i lipsea nimic, pentru a se dărui cu totul lui Dumnezeu, după spiritul Sfântului Francisc. Elisabeta începe să practice sărăcia şi caritatea; construind un spital la Marburg ea şi-a petrecut întreaga viaţă slujindu-i pe cei bolnavi.

Îmbinând în chip fericit contemplarea, rugăciunea, meditaţia, cu operele de binefacere şi cu slujirea bolnavilor, Elisabeta, fără să îmbrace haina franciscană, s-a înscris atât de perfect în canoanele Ordinului al III-lea (Laic) încât „împăratul Frederic al II-lea, după ce a luat parte la înmormântarea ei, i-a făcut cunoscut fratelui Elia următoarele: «Venerabila Elisabeta, aşa de plăcută lui Dumnezeu, de neam ilustru, a luminat ca o stea a dimineţii în întunericul acestei lumi»”.

La doar patru ani după moartea sa, Papa Grigore al IX-lea a proclamat-o sfântă, la 1 iunie 1235. Multe femei au fost inspirate de modelul de viaţă oferit de Sfânta Elisabeta, petrecându-şi viaţa în contemplaţie, dar şi dedicându-se săracilor şi bolnavilor şi luând numele de elisabetine. (sursa: Enciclopedia Wikipedia)

Sărbătoarea Sfintei Elisabeta, alături de cea a Seraficului Părinte Francisc de Assisi, pentru Familia Franciscană din Galaţi a constituit dintotdeauna un prilej de bucurie şi comuniune, atât pentru preoţii şi călugării franciscani conventuali, cât şi pentru toţi cei care fac parte din Ordinul al III-lea Franciscan. De aproape opt secole aceştia duc mai departe în întreaga lume mesajul şi carisma Seraficului Părinte din Assisi, urmând Evanghelia după modelul său de Sărăcie, Caritate şi Ascultare.

Constituită în anul 1993, Familia Terţiară Franciscană din Galaţi adună 60 de suflete de creştini care se reunesc lunar, după un program bine stabilit, sub îndrumarea unui părinte spiritual. Ei participă activ la viaţa Bisericii, atât la Sfânta Liturghie, la Devoţiuni şi Adoraţii, cât şi la activităţi caritative privind persoanele vârstnice sau cu nevoi speciale, din spirit de Iubire faţă de Mântuitorul nostru Isus Cristos şi după exemplul Sfintei Elisabeta. Cartea „Vieţile Sfinţilor”, publicată de Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, menţionează în pagina dedicată Sfintei Elisabeta a Ungariei un amănunt extrem de important: „Femeile din al Treilea Ordin al Sfântului Francisc de Assisi au ales-o drept patroană, văzând în ea un model strălucit de dezlipire a sufletului de bunurile trecătoare, de iubire faţă de Cristos răstignit, de dăruire totală pentru ajutorarea aproapelui”.

De ziua ei, în 17 noiembrie, terţiarii franciscani au participat încă de dimineaţă la Sfânta Liturghie, în cadrul căreia s-a procedat la Reînnoirea promisiunilor de către toţi membrii Familiei Franciscane Terţiare gălăţene. Timp de câteva ore am avut bucuria să ne împărtăşim din cuvintele pline de miez rostite de Părintele Spiritual al Ordinului al III-lea, Anton Acatrinei, venit special la această sărbătoare. Acesta a susţinut interesante expuneri privind vocaţia franciscană, cu drepturile şi obligaţiile care decurg din aceasta, pe marginea lecturilor din Viaţa şi Scrierile Seraficului Părinte Francisc.

Alături de Părintele spiritual al Familiei O.F.S. din Galaţi, Fabian Iacob (O.F.M.Conv.), de părintele Eugen Blăjuţ Sr. (O.F.M.Conv.) - decanul de vârstă al preoţilor, de părintele paroh al Bisericii „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” din Galaţi, Cristian Dumea (O.F.M.Conv.), de părintele Cristian Pal (O.F.M.Conv.) şi de fratele Iulian Bălan (O.F.M.Conv.) a fost şi cea care îndeplineşte cu multă dăruire mandatul de Ministru al Familiei Franciscane Terţiare din Galaţi, doamna Maria Zlat. Ea a făcut o emoţionantă mărturisire de credinţă franciscană, în cuvinte simple dar fierbinţi, care au pătruns în inimile tuturor participanţilor, spunând că-L mărturiseşte pe Isus Cristos sărac şi răstignit, aşa cum a făcut Sfântul Francisc de Assisi, cel care a înţeles ce este Bucuria Perfectă şi împărtăşit-o sărăcuţilor săi. Conceptul acesta a rămas viu până astăzi în conştiinţele urmaşilor franciscanii, fiind probabil ingredientul care l-a făcut cel mai numeros şi mai răspândit Ordin.

A urmat devoţiunea „Calea Crucii” cu cele 14 Staţiuni ale Pătimirii Domnului nostru Isus Cristos, desfăşurată în biserică, la care au participat preoţii şi toţi terţiarii. Apoi am luat cu toţii parte la binecuvântata agapă frăţească, un adevărat răsfăţ culinar pregătit de gospodinele parohiei, prilej de socializare frăţească în sfântă comuniune.

S-a continuat în biserica parohială cu ora de Adoraţie la Preasfântul Sacrament al Euharistiei, condusă de părintele spiritual Fabian Iacob şi de Maria Zlat, prilej care a reunit în jurul Sfintei Ostii întreaga Familie Franciscană terţiară, împreună cu preoţii săi. S-au auzit lecturi din Sfintele Evanghelii, cântări, psalmi, rugăciuni, adoraţii, recitative, litanii, toate într-o perfectă evlavie, toate într-un gând şi într-un glas. Sfântul Rozariu – recitativul comunitar a încununat rugăciunile şi devoţiunile acestor fraţi şi surori, după care a urmat Sfânta Liturghie de seară.

O zi splendidă de toamnă târzie în care Sfânta Elisabeta, patroana Europei şi a Terţiarilor Franciscani, ne-a surâs, ne-a îndemnat să înaintăm în viaţa de sfinţenie şi în caritate creştină, transmiţându-ne binecuvântarea sa sfântă şi bucuria sărbătoririi comunitare, într-un imn de glorie, slavă şi mulţumire, înălţat în tărie, spre mântuirea tuturor.

„Pace şi Bine!”, salutul franciscan rostit de aproape 800 de ani de sute de milioane de guri creştine, a răsunat şi pe buzele fraţilor şi surorilor franciscane din Comunitatea gălăţeană, în semn de recunoştinţă şi bucurie sinceră pentru ocrotirea sfântă a Patroanei Terţiarilor din întreaga lume, Sfânta Elisabeta a Ungariei.

Cezarina Adamescu - O.F.S.

[17.11.2016]