Contact

Vizite pastorale

mesagerul carității și al speranței Isus prezent în Sf. Euharistie

Vizitarea bolnavilor și a bătrânilor

În fiecare primă vineri din lună se merge la credincioșii catolici bolnavi și bătrâni, pentru Spovadă și Sf. Împărtășanie. Dacă aveți cunoștință de persoane catolice care nu se pot deplasa și care doresc să fie vizitate de un preot catolic, vă rugăm să anunțați la Biroul Parohial pentru a fi luate în evidență.  Vă mulțumim !


Misiuni Populare la Galați (2022)

Misiuni Populare la Galați (25÷27 noiembrie 2022)
Sub patronajul Fericitei Veronica Antal din Nisiporești

În acest an, credincioșii parohiei noastre au avut ocazia fericită de a începe perioada Adventului și noul an bisericesc sub patronajul spiritual al Fericitei Veronica Antal. Pe durata desfășurării Misiunilor Populare de la Galați, preoții franciscani oaspeți din Nisiporești (jud. Neamț) au adus pentru venerare publică relicvele sfinte ale „crinului însângerat” al Moldovei. Au fost trei zile în care harul s-a revărsat asupra celor prezenți atât prin cuvântul de învățătură, predicat cu tărie și claritate de la amvon de către părintele Iosif Beșleagă (OFMConv), cât și prin generozitatea reconcilierii, mijlocită cu răbdare la scaunul de spovadă de către părintele Emanuel-Petrache Antica (OFMConv). Pentru ca folosul sufletesc să fie deplin, zilele de Misiuni au oferit posibilitatea obținerii Indulgenței Plenare de către credincioșii participanți aflați în stare de har sfințitor, după rânduiala Sfintei Biserici Catolice.

Fragmentul din Evanghelia după Sf. Luca, ce prezintă întâlnirea dintre Isus și vameșul Zaheu, a fost amintit la Sf. Liturghie din seara de vineri. Prin cuvintele părintelui predicator ne-au fost revelate înțelesuri noi ale acestui episod. Zaheu era considerat un păcătos, făcuse o avere bunicică pe seama compatrioților săi mai săraci și de aceea era disprețuit de oameni. Era nefericit în inima lui, dar căuta o ieșire din această stare, din această încurcătură sufletească. Auzise de Isus, de minunile Sale, de înțelepciunea și bunătatea Sa, așa că și-a propus să-l vadă. Când s-a ivit ocazia, fiind mic de statură, n-a pregetat să se urce ca un copil într-un sicomor, pentru a-l vedea mai bine. Apoi s-a întâmplat nu doar că Zaheu l-a văzut pe Isus, dar că însuși Isus și-a îndreptat privirea căutătoare spre Zaheu, căci „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut”. Dumnezeu întâlnește întotdeauna privirea celui care îl caută. Privirea lui Isus nu acuză, deoarece Isus vrea să intre în viața păcătosului pentru a aduce salvarea și reabilitarea, pentru a-l transforma și a-i reda sensul vieții. Convertirea lui Zaheu este acum liberă, vine din bucuria întâlnirii cu Isus. Zaheu este reconfirmat ca fiu al lui Abraham, ca om al credinței, căci deși era șef peste vameși, el și-a pus încrederea în Domnul. Cămila a trecut prin urechea acului. După întâlnirea cu Isus, Zaheu s-a regăsit pe sine în starea sa originară - căci numele Zaheu înseamnă „inocent, pur, curat”. Am putea spune că Zaheu, prin nume, era predestinat să-l vadă pe Isus, căci între fericirile proclamate de Mântuitorul este și aceasta: „Fericiți cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.” (Mt 5,8) Tot așa se petrece cu fiecare păcătos, în orice stare ar fi el, dacă se învrednicește măcar să caute să-l vadă pe Isus.

Predica de la Sf. Liturghie de sâmbătă seara a fost centrată pe importanța rugăciunii. Părintele Iosif a oferit exemple concrete din viața unor sfinți. Astfel, Sf. Augustin considera că rugăciunea este respirația sufletului. Pentru Sf. Tereza de Avilla, un suflet care nu se roagă este neputincios ca un trup fără membre. Sf. Francisc de Assisi era prin excelență un om al rugăciunii, un om transformat de rugăciune, un om pentru care viața devenise o rugăciune continuă de mulțumire și de preamărire a lui Dumnezeu. Fericita Veronica Antal se ruga statornic, chiar și atunci când mergea pe drum sau când lucra. Ea zâmbea adesea atunci când se ruga deoarece în rugăciune îl întâlnea pe Isus și simțea că Dumnezeu îi zâmbește. A fost adus și un exemplu din lumea necreștină - avocatul și omul politic indian Mahatma Ghandi, care considera că cea mai mare comoară și bucurie a vieții lui este rugăciunea, pe care o vedea ca pe o întâlnire și o discuție lăuntrică cu Dumnezeu. Noi, creștinii de azi, oare ce am putea spune despre rugăciune?

Poate nu întâmplător, tema sfârșitului lumii, văzut atât în dimensiunea personală cât și în dimensiunea cosmică universală, a fost prezentă în fragmentele biblice liturgice din toate cele trei zile de misiuni populare. Preocuparea pentru sfârșitul lumii face parte din viața omului credincios. Dar sunt și concepții dăunătoare pe această temă, una fiind propagată de milenariștii care seamănă panică, o alta susținută de cei care nesocotesc Revelația și încearcă să adoarmă conștiințele, afirmând că nu există nicio judecată finală. Creștinul care veghează neîncetat are o privire senină, plină de speranță. Așa precum anul bisericesc nu se termină practic niciodată ci continuă mereu cu un alt început, viața creștinului nu este orientată spre un sfârșit absurd ci avansează permanent pe drumul care duce la Dumnezeu, la fericirea deplină. Omul trezit din amorțeala și buimăceala modernă, omul care se desprinde de poftele trupului și de faptele întunericului (chefuri, beții, necurății, desfrâuri, certuri, gelozii - după cum amintește Sf. Apostol Paul în Scrisoarea către Romani), omul care nu se lasă copleșit de grijile și realitățile lumești, omul atent să-și împlinească destinul său veșnic, doar acela va trăi viața în mod înțelept, săvârșind faptele dreptății și ale carității. Aceasta era situația primilor creștini care, în așteptarea celei de-a doua venirii a Mântuitorului, foloseau o scurtă și convingătoare rugăciune: „Marana tha! Vino, Doamne Isuse!” (Ap 22,20)

Asemenea primilor creștini, experimentăm și noi greutatea așteptării vigilente a revenirii lui Isus. Cuvintele lui Isus, luate din Evangelia după Sfântul Matei care s-a citit în prima duminică a Adventului, ne reamintesc de potopul din vremea lui Noe, care i-a luat prin surprindere pe cei care trăiau viața doar în dimensiunea biologică: „mâncau și beau, se însurau și se măritau”. Iar avertizarea Mântuitorului este serioasă: „De aceea, fiți și voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiți !” Starea de somnolență, de relativism molipsitor care se simte acum în lume, e semnul necesității unei treziri spirituale, a reluării cu bucurie a misiunii de evanghelizare, a muncii de convertire cu noi înșine. Poate sunt și unii care ar vrea să vină mai repede sfârșitul, cu realitatea veșnic fericită promisă celor care cred. Dar sunt încă mulți aceia care zac în întuneric sau în păcat, iar Dumnezeu nu se grăbește să-i piardă pe aceștia. Realitățile finale revelate sunt sigure, dar timpul este imprecis indicat, căci „o zi la Domnul este ca o mie de ani și o mie de ani ca o singură zi”.

În toate cele trei zile, părintele predicator a dezvăluit câte ceva din carisma sfințeniei Fericitei Veronica Antal, ca exemplu și încurajare pentru timpurile noastre. Am aflat de marea ei simplitate și de disponibilitatea ei pentru a ajuta oriunde era solicitată. Tânăra fecioară a fost remarcată pentru bucuria pe care o răspândea în jurul ei, pentru atașamentul față de rugăciunea Sfântului Rozariu și plăcerea de a veni la biserică, în Casa Domnului. Deși a finalizat doar școala primară, căci atât permiteau timpurile de după război și nevoile familiei sale, Veronica a consemnat în jurnalul personal câteva gânduri profunde și sensibile, printre ele dorința ca îngerii să înscrie în Cartea Vieții legământul ei de a aparține pentru totdeauna lui Isus. Încrezători în mijlocirea puternică a sfintei martire Veronica Antal, credincioșii s-au rugat, au depus acatiste în caseta relicvariului, s-au întors la casele lor cu obiecte de pietate sfințite aduse de la Nisiporești.

În cuvântul de învățătură din ultima zi a misiunilor populare, părintele Iosif Beșleagă a amintit că oamenii acționează adesea după niște bănuieli negative referitoare la aproapele lor, dar nu se preocupă deloc să bănuiască ce anume dorește Dumnezeu de la ei, sau cum sunt ei priviți de Dumnezeu. Drept replică, în cuvântul final de mulțumire adresat preoților oaspeți, părintele paroh Cristian Dumea a exprimat o bănuială pozitivă: aceea că predicile auzite în cele trei zile de Misiuni Populare au fost totuși recepționate cu folos de credincioșii gălățeni prezenți. Atmosfera de participare conștientă și de mulțumire pentru harurile primite a fost întreținută permanent de preoții din parohia noastră - pr. Cristian Dumea, pr. Cristian Pal, pr. Iosif Diac, pr. Petrică-Augustin Pătrașcu, pr. diacon Iulian-Robert Țâmpu - prin celebrarea în mic sobor a Sfintelor Liturghii, prin momentele de adorație Euharistică de vineri, când s-a rostit frumoasa Litanie în cinstea Preasfântului Sacrament, prin stropirea poporului cu apă sfințită, prin oferirea binecuvântării de final cu relicva Fericitei Antal. Merită să fie amintit și lăudat corul comunității noastre, care ne-a oferit cântări noi, sub îndrumarea părintelui paroh Cristian și a părintelui diacon Iulian-Robert. Se cuvin mulțumiri celor care au aranjat biserica, dar și celor care au răspuns invitației de înainta în credință și virtute.  Dumnezeu să fie lăudat în veci !

Misiuni Populare la Galați (2022)

În  Albumul Foto  al site-ului găsiți mai multe imagini de la acest eveniment.


Zilele Familiei în parohie (Galați, 2021)

Zilele Familiei în parohie (Galați, 22÷24.10.2021)

Având probabil încă vii amintirile de la Misiunile Populare din 2016, părintele Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastorația Familiei din Dieceza de Iași, a revenit la Galați pentru susținerea spirituală a familiilor din parohia noastră. Catehezele au fost ținute la predicile de la Sfintele Liturghii de vineri seara, sâmbătă seara și duminică dimineața (8:00 și 9:30), dar și la clubul parohial sau în biserică, după celebrările liturgice. A fost clar reafirmată doctrina catolică despre familie (doctrina tradițională), în lumina Exortației Apostolice „Amoris letitia” (Bucuria iubirii / Iubește cu bucurie, 2016) a papei Francisc, prin mijloacele smerite ale carismei și experienței pastorale ale părintelui Felician Tiba. Toți cei prezenți la aceste întâlniri, indiferent de vârstă, stare socială sau vocație, au aflat ceva util și ziditor pentru viața lor. Câteva dintre ideile pe care le-am reținut sunt prezentate pe scurt în partea a doua a acestui articol.

La încheierea catehezelor, părintele Felician a promis că va mai reveni la Galați dacă va fi solicitat de părintele paroh Cristian Dumea. Până atunci, el a invitat familiile gălățene să mențină legăturile sufletești și pastorale create acum, amintind de Centrul Familiilor de la Traian (lângă Roman), cu capelă și posibilități de cazare. Aici sunt așteptate pentru îndrumare duhovnicească, relaxare și momente de socializare, toate familiile care doresc să-și reîncarce bateriile sufletești, să găsească soluții pentru perioadele de criză, sau care se află doar în trecere prin localitate. Nu putem omite detaliul că la acest Centru se poate bea un ceai natural din plante medicinale (mușețel, mentă, tei etc.), cum nu mai găsești în toată Moldova...

Sfânta Evanghelie, prin autoritatea cuvintelor Mântuitorului, confirmă și întărește indisolubilitatea căsătoriei. Prezența lui Isus Cristos la nunta din Cana Galileii, prefacerea miraculoasă a apei în vin pentru bucuria mirilor și a nuntașilor, este o dovadă că Dumnezeu asistă cu harurile sale deosebite pe cei care fac legământul căsătoriei în fața lui Dumnezeu și a comunității (a Bisericii). Aceste haruri trebuie însă cerute cu statornicie și cu încredere de soț și de soție, căci Dumnezeu vine doar dacă este bine primit în acea familie, în sufletele membrilor ei. Fericirea în familie este posibilă atunci când soțul pune pe primul plan mulțumirea soției, iar soția acordă întâietate relației cu soțul ei. Temelia familiei este iubirea dintre soț și soție, iar copiii beneficiază din plin și se bucură de acest lucru, ba chiar participă la relația de iubire dintre tatăl și mama lor.

Relația dintre un bărbat și o femeie care se căsătoresc rămâne frumoasă și aducătoare de satisfacții pe termen lung doar în măsura în care cei doi se străduiesc să o păstreze astfel. Fiecare soț trebuie să vadă în celălalt darul lui Dumnezeu, răspunsul lui Dumnezeu la dorințele inimii și la aspirațiile ființei sale. Cartea Genezei povestește sugestiv cum a fost creată Eva din coasta lui Adam, pentru că Dumnezeu știa că nu e bine ca omul să fie singur și fără ajutor. Așa că bărbatul și femeia lui sunt un singur trup. Prin Eva, care înseamnă „viață”, Dumnezeu a stabilit vocația specială a femeii, aceea de a fi mamă. Cum să nu se bucure Adam de un așa dar, care aduce după sine belșug de daruri? „Soția ta va fi ca o viță roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului împrejurul mesei tale.” (Ps 127,3) Așadar, cei căsătoriți trebuie să continue să se cucerească reciproc, să-și ofere daruri sufletești sau mici atenții materiale, să se ofere pe sine unul altuia, să-și amintească necontenit de perioada logodnei lor.

Viața celor căsătoriți nu trebuie să ducă la platitudine și stagnare; dimpotrivă, cei căsătoriți trebuie să aibă în vedere unele schimbări care să asigure sau să ofere o anumită dinamică vieții lor. Fiecare copil care se naște într-o familie dă un impuls relației de iubire dintre soți. Construirea împreună a unei case, dotatea și amenajarea unei locuințe confortabile, achiziționarea unei mașini, sunt acțiuni de durată care pot fortifica relația dintre soți. Dar există și un pericol, sesizabil în anumite zone ale Moldovei (Bacău, Roman), unde cei căsătoriți își consumă tinerețea ridicând cu efort case mari. Se ridică însă întrebarea: Pentru cine le fac? Omul nu rămâne veșnic tânăr și în putere, iar casa mare și fără copii în ea devine tristă și împovărătoare.

În viața de căsătorie soțul și soția sunt egali în demnitate, precum erau și înainte de căsătorie, ca oameni liberi. Faptul că bărbatul și femeia sunt diferiți, adică complementari, este spre binele lor și al copiilor. Diferențele fizice și psihice dintre soți nu trebuie să conducă la concepții prea rigide privind împărțirea treburilor și a responsabilităților în familie. Să schimbi scutecele bebelușului și să dai de mâncare copiilor mici nu sunt „treburi de femeie” ci treburi de părinte. Copiii se dezvoltă mai armonios atunci când ambii părinți se implică în creșterea lor. Dar nu trebuie exagerat cu grija față de copii. Aceștia nu trebuie „sufocați” de implicarea părinților, ci trebuie lăsați să se dezvolte în felul și în ritmul lor, ajutați și corectați numai atunci când este cazul.

Munca din casă, pentru familie, a femeii trebuie apreciată la justa ei valoare. Trei zile de muncă pe șantier îi trebuie tatălui ca să resimtă oboseala zilnică a unei mame, rămasă acasă să îngrijească de copiii mici și de gospodărie. Bărbatul care se îndoiește, să facă experiența mamei timp de o zi. Bărbații sunt datori să ofere soțiilor compensațiile necesare: o apreciere, un buchet de flori, o cină romantică etc. Aici, probabil, fiecare bărbat ar trebui să-și amintească cum și-a cucerit soția. E valabilă și reciproca, pentru femei...

Cei căsătoriți trebuie să se ajute reciproc și să crească în iubire toată viața. Oamenii, deci și soții, nu sunt perfecți, nu sunt îngeri, dar sunt chemați să se desăvârșească împreună. Cel care iubește mai mult iartă mai mult și, reciproc, cel care iartă mai mult iubește mai mult. Credința se trăiește și în familie. Dacă doar unul dintre soți (soția, cel mai adesea) merge la biserică, acesta trebuie să-l atragă și pe celălalt la viața de credință, printr-o atitudine binevoitoare, iertătoare și recunoscătoare pentru darurile primite (la biserica).

Asemeni lui Bartimeu, orbul din Evanghelie, noi trebuie să acționăm cu credință, să folosim toate facultățile și calitățile de care dispunem pentru a obține însușirile sau virtuțile care ce ne lipsesc. Dar, mai ales, trebuie să-l întâlnim, să-l cunoaștem și să-l urmăm pe Domnul Isus Cristos în viața noastră.

Am lăsat pentru final menționarea unui subiect neplăcut - concubinajul, care este o tristă realitate contemporană. Poate este de folos amintirea unei întâmplări reale, petrecute în România. Cu ocazia pregătirii pentru căsătorie a doi tineri, fata venind dintr-o familie catolică iar băiatul dintr-o familie musulmană, preotul catolic s-a arătat oarecum îngrijorat că și-ar putea pierde capul de pe umeri din cauza familiei sau rudelor băiatului (era perioada în care mass-media prezenta insistent diferite acțiuni teroriste petrecute în lume). Surprinzător, tânărul logodnic i-a zis preotului: „Nu taie capul la părintele. Taie capul la mine, dacă află că trăiesc cu femeie, fără cununie!” Așadar, noi creștinii de azi, să nu dăm scandal prin ușurătatea noastră celor care, deși nu l-au cunoscut pe Cristos, au încă vie în mentalitatea lor sacralitatea căsătoriei (unirii) dintre bărbat și femeie!

Articolul nu se încheie aici. Cei care doresc să ne împărtășească amintirile și impresiile lor de la acest eveniment, o pot face, pentru că se va găsi oricând spațiu în continuarea acestor rânduri. Mulțumim lui Dumnezeu pentru harurile sale, pe care le-a revărsat peste „turmă și păstori” în aceste zile!

Zilele Familiei în parohie (Galați, 2021)

În  Albumul Foto  al site-ului găsiți mai multe imagini de la acest eveniment.


afișul Misiunilor Populare de la Galați (2016)

Misiuni Populare la Galați (2016)
Familia la izvorul milostivirii

În perioada 5÷8 mai 2016, în Parohia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați au avut loc misiuni populare intitulate „Zilele familiei și ale milostivirii”. Temele au fost propuse și dezvoltate sistematic de către părintele Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Familii din cadrul Episcopiei de Iași.

Zilele misiunilor au fost așteptate cu nerăbdare și interes. Deschiderea sufletească a invitatului a captat atenția credincioșilor, mai ales prin apropierea sfinției sale de preocupările vieții cotidiene ale multora dintre noi. Cu deosebită simplitate și modestie părintele predicator ne-a dezvăluit pe ce se bazează învățătura și autoritatea sa duhovnicească în ceea ce privește familia: Sfânta Scriptură, Magisteriul și ... experiența de viață acumulată. Tema prelegerilor a fost vastă - viața de familie, străbătută de bucurie, dar și marcată de momentele grele ale încercărilor, inerente și comune tuturor „celulelor” care alcătuiesc societatea. Expunerea subiectelor propuse s-a ancorat atât în studiul de specialitate al părintelui, cât și în observarea concretă a realităților familiale, așa cum sunt ele cunoscute în interiorul familiei. Să nu uităm că orice preot provine, deci face parte, dintr-o familie, iar în viața sa întâlnește atâtea familii.

Drumul străbătut de bărbat și femeie este un drum ales de Dumnezeu, un drum cu încercări, dar care, urmat cu încredere și dârzenie, va deveni spre sfârșitul lui neted, ușor și plăcut de parcurs în direcția mult visată a „grădinii” fericirii veșnice, promise de Dumnezeu și care ne așteaptă pe toți.

Prima condiție a armoniei conjugale este iubirea, de aici rezultând respectarea a ceea ce este sacru în ființa omenească, a demnității ei, a egalității în drepturi. Apoi vine bucuria, care crește prin însoțirea în familie și încrederea în ajutorul lui Dumnezeu, prin „vin”, simbol al bucuriei și al harului, care încălzește inimile, aducându-le seninătate și curaj, așa cum s-a întâmplat la nunta din Cana Galileii. Iubirea, care este Dumnezeu, este cea care îi unește pe cei doi. Atunci, la Cana Galileii, prin transformarea apei în vin, izvor de bucurie și de har, Isus ridică căsătoria la rang de sacrament. Cei doi își pot spune: „Cu cât te iubesc mai mult, cu atât ți-l dau mai mult pe Dumnezeu!”. Iubirea este vocație, ceva ce te atrage la celălalt. Din spate „te împinge” cineva. Este Domnul! Iubirea se construiește, iubirea se învață, dar ... nu este nimic mai frumos și mai greu de învățat decât să iubești. Iubirea trebuie împărtășită de cei doi. Numai astfel se trece peste greutăți, neajunsuri și urâtul împrejurărilor sociale.

Nu este suficient că suntem oameni, că ne bucurăm de viața pe care am primit-o în dar, ci trebuie s-o fructificăm, să sporim bucuria trăind-o în familie. Părintele ne-a îndemnat apoi să nu uităm fericirea de a ne ține de mână, de a ne îmbrățișa, de a trăi în liniștea căminului permanent, împreună cu copiii noștri și avându-l alături totdeauna pe Isus.

Cristos ne-a iubit prin gesturi concrete și ne îndeamnă și pe noi să le făptuim după exemplul lui. Să ne păstrăm candoarea gesturilor și vorbelor de la începutul dragostei. Să nu urmăm modelele negative și dizgrațioase care se pot vedea zilnic la televizor sau prin tribunale la divorțuri, unde răbufnesc cele mai josnice porniri, nedemne pentru o creatură voită după „chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Să fim semne ale milostivirii și în momentele de încercare prin care trece inevitabil familia, să prețuim darul căsătoriei de la început până la sfârșit, prin generozitate, printr-o continuă angajare, fidelitate și răbdare.

Misiuni Populare la Galați (2016) Misiuni Populare la Galați (2016)

„Dragi creștini, poate nu ați mai stat de mult împreună la masă în familia voastră. Faceți un lucru simplu: așezați-vă față în față și întrebați-vă unul pe celălalt dacă vă mai iubiți ca la început. Apoi, ținându-vă de mână, spuneți «Tatăl nostru»!” - acesta a fost apelul final al părintelui Felician.

Îi mulțumim din suflet părintelui predicator pentru deschiderea sa față de noi, pentru însuflețitele îndemnuri și învățături transmise, care ne-au ajutat să simțim prezența lui Dumnezeu în viața noastră, să reconsiderăm viața de familie, să descoperim și să îndreptăm în viitor căile greșite.

Duminică, 8 mai 2016, la Liturghia Comunitară a Parohiei „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați s-au încheiat cele patru zile de misiuni populare desfășurate sub genericul „Zilele familiei și ale milostivirii”, care l-au avut ca predicator pe pr. dr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Familii din cadrul Diecezei de Iași.

În acest An Jubiliar, prin predici, rugăciuni și meditații s-a urmărit în special conștientizarea credincioșilor parohiei asupra temei milostivirii, mister profund al lui Dumnezeu, cu scopul de a deveni noi înșine semne eficace ale acțiunii pline de îndurare a Tatălui ceresc.

rugăciune pentru comunitatea noastră

Prin prezența sa, părintele Felician Tiba a dat notă solemnă, plină de har sfințitor, meditației noastre personale privind descoperirea și înțelegerea vocației familiei, a misterului chipului milostivirii în viața noastră. Exprimându-și bucuria de a fi pentru întâia oară la Galați, aprecierea pentru atenția cu care a fost primit aici de confrații preoți și mulțumirea față de interesul manifestat de numărul mare de credincioși prezenți, în cuvântul de învățătură introductiv privitor la „Crearea omului din iubirea și milostivirea lui Dumnezeu”, Sfinția Sa s-a oprit asupra semnificației sentimentului de iubire care a stat la temelia creației universale, a pământului și a omului, sentiment care animă întreaga existență și o ajută să se dezvolte. Ca atare, trăirea acestui minunat sentiment trebuie să fie pentru noi, credincioșii, o mărturie vie a identității de fii ai lui Dumnezeu și de discipoli ai lui Isus Cristos.

„Înălțați la comuniune prin iubire” a fost tema prin care s-a explicat motivul pentru care suntem chemați de Dumnezeu să împlinim acest țel. S-a pus accentul asupra „uitării” făgăduințelor, înainte și după întemeierea unei familii, lucru care conduce la o viață familială precară și predispusă păcatului. În pofida momentelor de criză prin care trece o familie, trebuie să rămână în sufletele membrilor ei dorința de restabilire a stării de bunătate, curajul de a deveni semne ale apropierii și iubirii acolo unde viața conjugală nu se mai împlinește prin pace și armonie.

„Provocarea” părintelui Felician a continuat cu subiecte precum: „Isus este Iubire”, „Calea milostivirii pentru familie”, „Noi suntem fericiți în familie?”, „Omul - Fiul risipitor întors acasă”, „Generozitate, angajare, fidelitate și răbdare”. Prelegerile au subliniat mesajul lui Isus pentru familiile noastre, au vizat sporirea înțelepciunii prin înțelegerea și acceptarea „darului iubirii” pe calea vieții, ne-au descoperit motivațiile pentru care trebuie să fim milostivi și ne-au ajutat să recunoaștem momentele de infidelitate pe care le-am trăit personal sau le-am observat în familie. Descoperind faptele minunate ale milostivirii lui Dumnezeu, viața noastră de fiecare zi, prin comportamentul și gesturile noastre, trebuie să oglindească această milostivire, să transmită energia acestui har în familiile noastre și în afara lor. Milostivirea să devină pentru noi un stil de viață. Să intrăm, după cum ne învață Sfântul Părinte, „în logica divină a darului, a iubirii gratuite”, pentru a fi cu adevărat fericiți.

Misiuni Populare la Galați (2016) Misiuni Populare la Galați - filiala Foltești (2016)

A fost un timp benefic pentru revigorarea simțămintelor de credință creștină catolică, o cale de reconvertire personală și comunitară. O prezență numeroasă și o susținută participare la sfintele Liturghii au arătat existența aici, la Galați, a unei comunități vii care împărtășește comuniunea credinței.

Îndreptățiți de acest sentiment de încredere, am primit cu multă speranță binecuvântarea specială de la încheierea misiunilor populare, prin care se putea obține și indulgența plenară. Mulțumim din suflet părintelui predicator Felician Tiba, părintelui paroh Cristian Blăjuț precum și celorlalți preoți din parohia noastră, pentru învățătura spirituală pe care au transmis-o comunității noastre în acest timp de har, prin logica milostivirii lor pastorale plină de sfințenie. Așa să ne ajute Dumnezeu cel milostiv !

prof. Ionel Gheorghiu

În  Albumul Foto  al site-ului găsiți mai multe imagini de la acest eveniment.
În Albumul Video există două scurte înregistrări ( Video1 și Video2 ) cu părintele misionar Felician Tiba, părintele paroh Viorel Cuș și părintele paroh Cristian Blăjuț.


Binecuvântarea Familiilor și Sfințirea Caselor - 2024
Galați - amintire de la Binecuvântarea Familiilor 2024

În tradiția romano-catolică din părțile noastre, imediat după sărbătoarea Botezului Domnului, preoții merg la casele enoriașilor parohiei pentru a le sfinți cu agheasmă și pentru a binecuvânta cu Sfânta Cruce pe cei ce locuiesc acolo (se „merge cu Iordanul”, după cum zic frații orientali). Apa sfințită are puterea de a îndepărta răul și de a curăți. Această apă ne amintește de botezul nostru, prin care am devenit fii adoptivi ai lui Dumnezeu și membri ai Bisericii lui Isus Cristos. Lumânarea aprinsă cu care îl întâmpinăm pe preot este simbolul credinței noastre, este semnul fidelității noastre față de botezul primit. Vizitându-ne și în acest an, părintele paroh Cristian Dumea, ajutat de preoții vicari Iosif Diac, Petrică-Augustin Pătrașcu și Iulian-Robert Țâmpu, ne-au încurajat, ne-au mângâiat, ne-au cunoscut strădaniile, necazurile, suferințele, speranțele și bucuriile. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dea tuturor, turmă și păstori, un an cu haruri, pace și bine!

Binecuvântarea Familiilor și Sfințirea Caselor - 2023
Galați - amintire de la Binecuvântarea Familiilor 2023

Porunca lui Dumnezeu cere credinciosului să sfințească ziua Domnului. De aceea, pentru creștini, Biserica a rânduit datoria de a se aduna împreună în casa Domnului, duminica și în zilele de sărbătoare, pentru a fi de față la împărțirea cuvântului dumnezeiesc (lecturile, predica) și a participa la ospățul tainei euharistice. Sfințirea caselor și binecuvântarea anuală a familiilor este tot o formă de comuniune creștină, de această dată preotul mergând în casa fiecărui credincios. Și aici are loc un schimb de daruri, spirituale și materiale, căci fiecare dă celuilalt din darul primit de la Dumnezeu și din roadele muncii sale. Este o întâlnire oficială în Biserica cea micuță, care este casa fiecărei familii creștine. Preotul împlinește mandatul primit de la Domnul Isus Cristos: „Mergând în toată lumea, predicați Evanghelia la toată făptura!” (Mc 16,15) Când credinciosul deschide ușa casei sale, atunci el deschide și ușa inimii sale lui Dumnezeu. Pentru disponibilitatea de a conlucra la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu, în parohie și în familie, atât preotul cât și credinciosul se fac părtași de promisiunile Mântuitorului: „Cine va crede și va fi botezat se va mântui; [...] Acestea sunt semnele care îi vor însoți pe cei care cred: în numele meu vor scoate diavoli, vor vorbi limbi noi, vor lua șerpi în mână și, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va dăuna. Își vor pune mâinile peste cei bolnavi și ei se vor vindeca.” (Mc 16,16-18) Iar în altă parte a Sfintei Scripturi, pentru a arăta cât de importantă este asocierea credinciosului la misiunea de evanghelizare a preotului, Isus spune: „Cine vă primește pe voi pe mine mă primește, iar cine mă primește pe mine îl primește pe acela care m-a trimis. Cine primește un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primește un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept. Cine va da de băut fie și numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceștia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-și va pierde răsplata.” (Mt 10,40-42)

Cu smerenie, mulțumire și bucurie în suflet, să facem loc în viețile noastre lui Cristos, mântuitorul nostru și al întregului neam omenesc. Vino Doamne Isuse, Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu!

Binecuvântarea Familiilor și Sfințirea Caselor - 2022
Galați - amintire de la Binecuvântarea Familiilor 2022

Binecuvântarea familiilor și a locuințelor este pentru păstorii sufletești ocazia cea mai potrivită de a se întâlni cu toți credincioșii din parohie, în ambientul în care aceștia trăiesc, se regăsesc și se simt cel mai bine. Chiar și în situațiile familiale mai complicate sau mai dureroase, această întâlnire este întotdeauna plină de speranță și de tainică bucurie, deoarece în persoana preotului suntem vizitați de însuși Cristos, Păstorul cel Bun care are grijă de turma sa. Pentru cei sănătoși și în putere, sfințirea casei este o ocazie potrivită pentru manifestarea concretă a propriei adeziuni la Biserică, exprimată prin atenția față de nevoile materiale ale păstorilor, ale comunității parohiale și ale diecezei. Se cuvine, așadar, să începem acest an cu o dorință reînnoită de a fi buni creștini, de a ne deschide inimile pentru a experimenta bunătatea lui Dumnezeu, de a ne lăsa luminați de înțelepciunea Domnului nostru Isus Cristos, pentru ca să putem fi în vremurile acestea tulburi „sare a pământului” și „lumină a lumii”.
Mulțumim părintelui paroh Cristian Dumea și preoților vicari Cristian Pal, Iosif Diac și Petrică-Augustin Pătrașcu pentru generozitatea și perseverența slujirii lor. Prin râvna lor și prin bunăvoința noastră, Duhul Sfânt să facă din noi oameni vii cu adevărat și instrumente de pace!

Binecuvântarea Familiilor și Sfințirea Caselor - 2021
Galați - amintire de la Binecuvântarea Familiilor 2021

Creștinii catolici gălățeni au dorit și anul acesta să fie vizitați de preot, pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu în familiile lor și pentru sfințirea cu aghiazmă a locuințelor. A fost ocazia potrivită pentru ca scrisoarea pastorală a PS Iosif Păuleț, episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iași, să ajungă la enoriașii parohiei noastre. Mulțumim părintelui paroh Cristian Dumea și părinților vicari Cristian Pal, Iosif Diac și Petrică-Augustin Pătrașcu pentru disponibilitatea de care au dat dovadă.
Îl rugăm pe Dumnezeu să-i întărească în misiunea pastorală și să le ofere haruri îmbelșugate.

Binecuvântarea Familiilor și Sfințirea Caselor - 2020
Galați - amintire de la Binecuvântarea Familiilor 2020

Mulțumim părintelui paroh Cristian Dumea, părinților vicari Fabian Iacob, Cristian Pal, Iosif Diac și părintelui diacon Petrică-Emanuel Blaj pentru vizitele pastorale făcute în familiile noastre. Providența a aranjat să avem în acest an un ianuarie neobișnuit de blând la Galați, fapt care a ușurat deplasarea tuturor prin oraș. Îl rugăm pe Dumnezeu să-i statornicească în har pe păstorii noștri, să-i păstreze sănătoși și să le ofere prilejuri dese de bucurie și satisfacție !

Binecuvântarea Familiilor și Sfințirea Caselor - 2019
Galați - amintire de la Binecuvântarea Familiilor 2019

Mulțumim părintelui paroh Cristian Dumea, părinților vicari Fabian Iacob, Cristian Pal și Iosif Diac pentru vizitele pastorale făcute la începutul acestui an în familiile comunității noastre. Bunul Dumnezeu să vă statornicească în har și să vă păstreze în dragoste !

Binecuvântarea Familiilor și Sfințirea Caselor - 2018
Galați - amintire de la Binecuvântarea Familiilor 2018

Mulțumim lui Dumnezeu pentru vizita pe care păstorii sufletești au făcut-o în casele noastre, pentru rugăciunea făcută împreună, pentru binecuvântarea oferită, pentru discuțiile folositoare și pentru tradiționalele bomboane primite cu bucurie de copii, dar și de cei mai mari. Fie ca acest an să fie unul mai bun pentru toți !

Binecuvântarea Familiilor și Sfințirea Caselor - 2017
Galați - amintire de la Binecuvântarea Familiilor 2017

Pentru cei trei preoți nou-veniți la Galați, sfințirea caselor la începutul de an 2017 a fost un bun prilej de a cunoaște mai bine orașul și familiile de credincioși catolici. Credincioșii nu au ratat nici ei ocazia de a se întâlni în mediul lor familial cu păstorii lor sufletești, de a-și prezenta situațiile de viață, problemele și așteptările lor. La finalul acestei luni de „alergătură prin oraș” părintele paroh Cristian Dumea, exprimând și aprecierea confraților preoți vicari Fabian Iacob și Cristian Pal, s-a declarat mulțumit. În numele comunității din Galați le mulțumim și noi pentru harul și binecuvântările primite în casele noastre. Domnul să-i țină sănătoși și să-i susțină cu haruri îmbelșugate pentru munca în via Sa.  Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului !

Istoric Parohie Biserica parohială Preoți Sfânta Liturghie Administrare sacramente Cateheze Ore de religie Vizite pastorale Servicii sociale Terțiari franciscani Însoțitori în misiune FCJ Tineri și copii Corul bisericesc Îndurarea Divină Regina Cerului Viață de credință Carisma franciscană Carisma ignațiană Reflecții, cugetări Colecția de articole Evenimente Album foto Album video Filiala Foltești
CatolicaGalațicatolicagalati@gmail.com Data:01.01.2015 Număr accesări:0000001