Actualul lăcaș de cult al comunității romano-catolice din Galați, situat pe Str. Domnească la nr. 88, a fost ridicat în perioada 1842÷1844, din inițiativa consulului Regatului Sardiniei. Biserica a fost extinsă în 1893, pe timpul părintelui paroh Daniel Pietrobono, nava fiind prelungită spre Strada Domnească, fără a se modifica absida și cele două turnuri. În anul 1931, când paroh era părintele Ioan Duma, s-au executat lucrări majore de reparații interioare și exterioare, reînnoindu-se toată tabla acoperișului. Cu această ocazie s-a modificat forma turnurilor, pentru a corespunde cu planul ce trebuia executat în anul 1893, ajungându-se astfel la înfățișarea pe care o au în prezent.
Biserica a fost consolidată și renovată ulterior, în anii 1985÷1988, prin grija părintelui paroh Alois Donea. În anul 2003, când paroh era părintele Eusebiu Pișta, a fost reconstruit din beton vechiul pod din lemn al corului, s-a amenajat afară locul pentru arderea lumânărilor și s-a refăcut zugrăveala interioară a bisericii.
Ultima restaurare a bisericii s-a executat în perioada 2017÷2020, la începutul mandatului de paroh al părintelui Cristian Dumea. Atunci s-au înlocuit șarpanta de lemn și tabla acoperișului, s-a refăcut tencuiala interioară și exterioară, s-a zugrăvit complet biserica, s-a reparat gardul. Cu ocazia Centenarului Marii Uniri de la 1918 au fost restaurate și cele două statui din marmură aflate în curtea bisericii, ale sfinților Francisc de Assisi și Anton de Padova. În vara anului 2018 a fost construită în spatele bisericii o mică grotă închinată Sf. Fecioare Maria, care a fost sfințită pe 28.04.2019, în a doua duminică de Paști, cu ocazia Primei Sfinte Împărtășanii a copiilor parohiei.
Construită în stil neoclasic roman cu trei nave, biserica are lungimea de 32m și lățimea de 16,6m. Nava din mijloc are plafon semicircular, iar cele două nave laterale mai mici au plafon drept. Separarea navelor este realizată cu ajutorul a șase coloane de ordin corintic grec, îmbunătățite cu elemente creștine. Cele două capele laterale, aflate de o parte și de alta a absidei, dau bisericii forma de cruce. Absida este flancată de două turnuri, cel sudic adăpostind clopotele. Zidurile bisericii sunt din cărămidă, acoperișul este din tablă zincată, iar pavimentul este realizat de la intrare până la altar din marmură albă cu ornamente din marmură roșiatică.
Dintre obiectele de valoare artistică ale bisericii pot fi amintite:
Biserica romano-catolică „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, cea mai veche clădire de pe Str. Domnească din Galați, aparține Patrimoniului cultural național al României, fiind înscrisă în Lista Monumentelor Istorice (cod GL-II-m-B-03029).
O frumoasă prezentare a pictorului Romeliu Copilaș ne-a fost oferită cu amabilitate de doamna Maria Bonicciotti, fostă elevă a pictorului și actuală enoriașă a parohiei noastre.
„Romeliu Copilaș, născut în 1935 la Roman, este un colorist sensibil care își pune cu seriozitate problemele picturii, atât în peisaje lirice, cântând frumusețile perene ale plaiurilor românești, cât și în compoziții uneori alegorice. (Pictura românească - Pictura contemporană, Ed. Meridiane, 1976)
Student al conf. univ. Paul Miracovici la Institutul de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu», secția Artă Monumentală, a fost admis de la absolvirea facultății la toate expozițiile bienale din sala «Dalles», unde expuneau cei mai buni artiști din țară. Atelierul [său] de creație era situat pe Strada Hristo Botev (lângă Teatrul Național) și era primit în dar de la profesorul lui - Paul Miracovici.
Romeliu Copilaș a fost dintr-o familie catolică - cetățeni din orașul Roman. A fost căsătorit cu o profesoară de matematică (Polixenia Copilaș) și a avut trei copii. A fost un om bun și blând, care i-a iertat și i-a uitat pe toți cei care l-au supărat.”
De-a lungul anilor au fost realizate mai multe reparații și modernizări ale dotărilor interioare ale bisericii. Instalația de sonorizare a suferit prima modernizare pe vremea părintelui paroh Johann Proschinger, în anii '90. După anul 2000, în mandatul părintelui paroh Eusebiu Pișta, instalația a fost extisă și dotată cu echipamente noi. O nouă modernizare audio s-a făcut după restaurarea bisericii, prin anii 2020-2021, când paroh era părintele Cristian Dumea, atunci fiind adăugate și „clopotele electronice”. O îmbunătățire notabilă s-a remarcat după înlocuirea vechilor confesionale (scaune de spovadă) cu altele noi, prevăzute cu două compartimente, pe timpul părinților parohi Cristian Blăjuț și Viorel Cuș. Orga veche, cu tuburi, a fost restaurată prin grija părintelui Eusebiu Pișta. Pentru ușurarea acompaniamentului la cor, părintele Cristian Dumea a achiziționat o orgă electronică performantă. Instalația electrică a bisericii a suferit o serie de reparații majore și modernizări în perioada părinților Eusebiu Pișta și Cristian Dumea.
„Îngerul meu păzitor, eu sunt încredințat protecției brațului tău biruitor. Ferește-mă de orice rău, de moartea neprevăzută, de osânda veșnică.”
(rugăciunea de pe conturul basoreliefului, traducere din limba poloneză)
Notă: Fotografiile din acest set au fost făcute începând cu anul 2018.
⇒ fotografii recente ale bisericii (după renovare)... ⇒ fotografii mai vechi ale bisericii...
Sfințită pe 4 noiembrie 1844 și recunoscută astăzi drept Monument Istoric, biserica catolică din Galați a înfruntat de-a lungul timpului multe vânturi și ploi, cutremure și alte vicisitudini. Odată cu trecerea anilor au apărut și probleme, care au impus efectuarea promptă a unor lucrări de consolidare și reparații, acestea fiind posibile prin contribuția materială a membrilor comunității catolice locale și a multor binefăcători. Slujirea în biserică s-a făcut neîntrerupt, iar credincioșii s-au putut aduna cu bucurie în Casa Domnului, duminica și în zilele de sărbătoare, în condiții corespunzătoare. După intrarea în mileniul al treilea a devenit tot mai evident că starea bisericii începuse să se deterioreze rapid și că trebuiau demarate noi lucrări de renovare.
Două erau problemele majore legate de clădirea bisericii: 1) degradarea acoperișului din tablă zincată și a structurii de susținere din lemn; 2) infiltrațiile de apă în pereți, provenind atât de la acoperiș cât și de la baza clădirii, cu hidroizolație deficitară și fără sistem de drenare a apei pluviale. Acestea au condus la căderea unor porțiuni mari de tencuială interioară și exterioară. Luarea deciziei de începere a lucrărilor a fost îngreunată de faptul că biserica este înregistrată ca bun de patrimoniu, ceea ce înseamnă o complicare a procedurilor legale și o creștere semnificativă a costurilor de renovare, față de cazul unei clădiri oarecare.
În vremea părintelui paroh Cristian Blăjuț s-au făcut primele demersuri și s-au procurat o parte dintre materiale. După venirea noului paroh, părintele Cristian Dumea, în anul 2017 au fost demarate lucrările la acoperiș, reușindu-se înlocuirea structurii suport din lemn și a tablei zincate de pe nava centrală și de pe cele două turle. Astfel, la începutul lui 2018 s-a putut trece în ritm susținut la renovarea interiorului bisericii, lucrările fiind aproape finalizate înainte de Duminica Floriilor. Celebrările din Săptămâna Sfântă și solemnitatea Învierii Domnului s-au desfășurat într-un lăcăș înnoit și primitor. În această etapă a lucrărilor de renovare s-a efectuat și modernizarea instalației electrice de iluminat interior, precum și reamenajarea micului Birou Parohial din biserică. Anul 2018 a însemnat și începerea lucrărilor exterioare de reparații la zidurile bisericii. În 2019, odată cu venirea timpului frumos, au fost reluate lucrările la tencuielile exterioare și s-au montat burlane noi de scurgere a apei de pe acoperișul bisericii. La jumătatea lunii iunie lucrările exterioare au fost finalizate, iar schelele au fost demontate. Hramul bisericii, celebrat duminică 23.06.2019, s-a încheiat cu o agapă memorabilă, prilej ca întreaga comunitate și invitații să se bucure de reușita lucrărilor de renovare efectuate în ultimii ani.
Derulând vertical rama cu fotografii de mai jos, puteți vedea câteva ipostaze din timpul lucrărilor efectuate în anii 2017, 2018 și 2019.
Iarna dintre anii 2020-2021 fiind blândă și fără precipitații, s-au putut derula lucrările de înlocuire a treptelor din marmură deteriorate de la intrarea în biserică, consolidându-se prin betonare și terenul-suport al acestora.
Este planificată în viitor montarea de parazăpezi pe acoperișul bisericii. Pentru conservarea pe termen lung a stării actuale a clădirii bisericii se impune realizarea unui sistem de drenare a apei pluviale, astfel încât aceasta să nu se mai infiltreze la baza zidurilor. Suntem nevoiți să apelăm în continuare la bunăvoința dumneavoastră, pentru a ne susține financiar și cu rugăciune. Dacă doriți, puteți contribui cu o mică donație în Contul Parohiei sau direct la Biroul Parohial . Domnul să vă răsplătească !
Mulțumim lui Dumnezeu, preoților care au activat în mijlocul nostru, colaboratorilor, lucrătorilor și tuturor binefăcătorilor
pentru că în acești ani s-au putut efectua lucrările de renovare atât de necesare la biserica noastră parohială.
Intrarea în biserică este străjuită de două statui remarcabile din marmură de Carrara, înfățișându-i pe cei doi mari sfinți ai familiei franciscane și ai bisericii universale: Sf. Francisc de Assisi (în dreapta) și Sf. Anton de Padova (în stânga). Sculptate de renumita casă italiană „Fratelli Giorgini” din Masso-Carrara, statuile au fost aduse la Galați și inaugurate în ziua de 3 octombrie 1926 (Sf. Francisc), respectiv 14 iunie 1935 (Sf. Anton). Statuia Sf. Francisc este o copie fidelă a statuii realizate de sculptorul italian Giovanni Dupré, aflată în Catedrala San Rufino din Assisi. Amintim că la inaugurarea statuii Sf. Anton de Padova au fost prezente persoane de seamă: Mihai Robu - episcopul romano-catolic de Iași, Dimitrie Lazăr - primarul Galațiului, generalul Goncea și chestorul Septimius Codreanu.
Din cauza vechimii și a acțiunii intemperiilor, aceste statui ajunseseră în ultimii ani într-o stare de degradare avansată și alarmantă. Se impunea recondiționarea lor urgentă, dar nu existau expertiza și nici fondurile necesare. Apelul nostru pentru salvarea statuilor a fost în cele din urmă auzit. În anul 2018, anul sărbătoririi Centenarului Reîntregirii Neamului, aceste monumente de o deosebită valoare artistică au putut fi restaurate prin osteneala financiară a creștinilor catolici și ortodocși, ca semn de mulțumire pentru binefacerile primite din partea Sf. Anton de Padova. Curățarea statuilor, lăcuirea lor pentru protecția pe termen lung, refacerea inscripționărilor și a postamentelor de marmură au fost încredințate unei firme specializate. Mulțumim părintelui paroh Cristian Dumea, preoților vicari din parohie și tuturor celor care au sprijinit această acțiune.
Cei doi sfinți cinstiți prin sculpturile care ne întâmpină la intrarea în biserică să facă să coboare mereu peste orașul nostru binecuvântările lui Dumnezeu. Francisc din Assisi, a cărui viață de sfințenie este cel mai bine exprimată prin mărturisirea sa de credință și de dragoste „Dumnezeul meu și toate !”, înscrisă pe una din fețele soclului statuii, obișnuia să ofere următoarea binecuvântare: „Domnul să te binecuvânteze și să te păzească. Să-ți arate fața Sa și să aiba milă de tine. Să-și îndrepte privirea spre tine și să-ți dea pacea”. Sf. Anton de Padova s-a arătat în toată viața lui foarte sensibil la durerile și necazurile oamenilor, motiv pentru care Dumnezeu a binevoit să reverse prin el spre poporul credincios un șuvoi de haruri și de puteri miraculoase. Să-l invocăm cu încredere în nevoile noastre, folosind chiar cuvintele înscrise pe piedestalul statuii sale din Galați:
Tu, ce'ntr'a sfinților ceată măreață
Lucești ca soarele, care dă vieață
Sfântul minunilor numit cu dor:
O Sfinte Antoane, dă-mi ajutor !
Plini de încredere, zilnic la tine
Bătrânul, tânărul, mic, mare, vine;
Tu ești al harului împărțitor:
O Sfinte Antoane, dă-mi ajutor !
Buna ta inimă, îndurătoare,
La toate rugile dă ascultare.
Tu ești al tuturor mijlocitor:
O Sfinte Antoane, dă-mi ajutor !
Derulând vertical ramele foto de mai jos puteți face o comparație între starea actuală a celor două statui și starea lor de dinainte de restaurare.
Ridicată pe la începutul secolului XX, capela a fost renovată în 2016 prin grija părintelui paroh Cristian Blăjuț (parohia „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”) și a părintelui paroh Viorel Cuș (parohia „Sf. Fecioară Maria Regină”). Într-o aripă din cripta capelei sunt înmormântați pr. Iosif Iacob și pr. Mihai Măcincă, iar în altă aripă mai multe măicuțe din congregația „Notre Dame de Sion”. Pe frontispiciul capelei este scris un frumos pasaj din Apocalipsa Sf. Ioan: „Beati mortui qui in Domino moriuntur” („Fericiți cei care mor în Domnul”).