Contact

Terțiari franciscani

ORDINUL FRANCISCAN SECULAR

crucea terțiarilor franciscani

Ordinul Franciscan Secular este constituit din creștini care, pentru o vocație specifică și prin Profesiunea solemnă, se angajează să trăiască Evanghelia după exemplul Sf. Francisc de Assisi, în propria stare de viață, observând o Regulă specifică aprobată de Biserică. OFS este una dintre cele trei componente ale marii Familii Franciscane, care este alcătuită din trei Ordine fondate de Sf. Francisc: Primul Ordin (frații franciscani), al II-lea Ordin (surorile de clauzură – clarisele) și al III-lea Ordin (secularii și numeroase forme de consacrați și consacrate angajați în activități apostolice – TOR – care s-au format din filonul principal al secularilor).

Vocația este aceea care face diferența apartenenței la OFS față de celelalte asociații pioase. Franciscanii seculari, făcând, după o perioadă de formare și de aprofundare spirituală și culturală, o profesiune proprie, se angajează să trăiască această vocație în orice situație în care se găsesc atât în familie cât și în viața socială. Frații și surorile din OFS caută persoana vie și lucrătoare a lui Cristos în ceilalți Frați, în Biserică, în Cuvântul lui Dumnezeu și în Liturgie. Îl vestesc pe Cristos prin cuvânt și prin viața lor; dau mărturie în viața de fiecare zi despre bunurile viitoare: în iubirea față de sărăcie, în ascultarea și în puritatea inimii.

Franciscanii seculari se angajează să construiască o lume mai bună, mai evanghelică și fraternă, primindu-i pe toți oamenii ca pe un dar al lui Dumnezeu, mereu bucuroși de a fi de partea celor mai slabi, promovând dreptatea. Trăiesc spiritul Sf. Francisc atât în ambientul unde lucrează cât și în familia lor, într-un drum de maturitate umană și creștină împreună cu fiii lor. Purtători de pace, sunt încrezători în om și îi împărtășesc acestuia mesajul de bucurie și de speranță.

Date fundamentale din istoria Ordinului Franciscan Secular

Anul 1212 - La Alviano, la întoarcerea de la Roma, Francisc de Assisi, după ce a predicat poporului, promite că va da o regulă de viață pentru cei care vor să urmeze idealul evanghelic, rămânând în lume. Este prima aluzie despre Ordinul al III-lea Franciscan.

Anul 1221 - Papa Honoriu al III-lea aprobă „Memoriale propositi fratrum et sororum de poenitentia”, pregătit de Sf. Francisc și de cardinalul Ugolino. Memorialul acesta este considerat ca fiind Prima Regulă a ordinului penitenților franciscani, denumit mai târziu Ordinul al III-lea Franciscan.

Anul 1289 - Papa Nicolae al IV-lea, care era franciscan, a dat o nouă Regulă fraților și surorilor penitenței; conținutul ei repetă aproape în întregime, dar într-o manieră mai ordonată, ceea ce conținea deja memorialul. Sf. Francisc este recunoscut ca fiind cel care a instituit Ordinul pocăinței. Această Regulă, cu unele ușoare modificări aduse mai ales prin Statutele Generale sau Constituțiunile Papei Inocențiu al XI-lea (1688), a rămas în vigoare timp de șase sute de ani.

Anul 1883 - Papa Leon al XIII-lea, terțiar franciscan, voind să imprime un impuls decisiv în sens creștin societății timpurilor sale, nu a văzut un mijloc mai potrivit pentru acest scop decât regula celui de al III-lea Ordin Franciscan. De aceea, s-a gândit să retușeze regula, simplificând-o, pentru a o putea propune tuturor credincioșilor. Acest lucru l-a făcut promulgând această inițiativă prin Constituția Apostolică Misericors Dei Filius, din 25 mai 1883.

Anul 1957 - Papa Pius al XII-lea, prin Scrisoarea către Congregația pentru Religioși, promulgă Constituțiile Generale ale celui de-al Treilea Ordin Franciscan (25 august). Aceste Constituțiuni constituie aproape un răspuns la cererile unora dintre delegații care participaseră în 1950 la Congresul Internațional de la Roma, cerând adăugarea unei fraze la Regula lui Leon al XIII-lea, pentru a da textului un aspect evanghelic și social care lipsea.

Anul 1978 - Papa Paul al VI-lea, cu Scrisoarea apostolică Seraphicum Patriarcha din 24 iunie, promulgă noua Regulă care „adaptează” Ordinul Franciscan Secular (noua denumire a TOF) la exigențele și așteptările Bisericii, în fața schimbărilor survenite in timp. Lucrarea de „reînnoire” a pornit de la solicitările și indicațiile Conciliului al II-lea din Vatican și a durat doisprezece ani.

Anul 1982 - Papa Ioan Paul al II-lea, în audiența acordată reprezentanților Ordinului Franciscan Secular, apreciază această Regulă ca fiind o comoară autentică, în acord cu „spiritul” Conciliului al II-lea din Vatican și recomandă ca regula să fie studiată, iubită și trăită.


Cartea de identitate a Terțiarului Franciscan

Terțiarul franciscan secular este chemat să-și împlinească calea sa pe acest pământ trăind spiritualitatea franciscană.

ALEGE să-l urmeze pe Sf. Francisc de Assisi, discipolul lui Cristos și modelul fraților săi în înțelepciunea și iubirea evanghelică. Asemenea lui, se angajează să trăiască Evanghelia în spiritul Fericirilor și să o mărturisească cu entuziasmul și coerența vieții.

DOREȘTE:

REALIZEAZĂ aceste propuneri prin:


Vademecum pentru Terțiarul Franciscan Secular

CREDINȚĂ - știe că are în cer un Tată și îl adoră ca fiind „Preaînalte, Atotputernice și Bunule Domn" (Const. art.12).

SACRAMENTE ȘI RUGĂCIUNE - îl iubește pe Isus în misterul Întrupării și al Pătimirii Sale și prin Botez, reînnoiește Miruirea sa, se unește cu El prin Cuvânt și Euharistie, se întoarce la El prin Iertarea Păcatelor; în El își pune speranța mântuirii prin Ungerea Infirmilor, Lui i se încredințează în starea de viață conjugală, de tată și mamă consacrată (Reg. art.5, Const. art.14).

DEVOȚIUNE MARIANĂ - onorează și se roagă Maicii Domnului, protectoarea Ordinului serafic și „scara albă a Paradisului” (Reg. art.9, Const. art.16).

ECLEZIALITATE - se face membru ascultător și lucrător al Bisericii, gata să acționeze într-una din formele sau expresiile sale, cum ar fi Parohia, grupurile și mișcările (Reg. art.6, Const. art.14,20,100,101,102 și 103).

UMILINȚĂ - nu se consideră mai bun decât alții și nu se folosește de meritele nimănui (Reg. art.10 și 13).

CARITATE ȘI BLÂNDEȚE - iartă cu bucurie, justifică lipsurile fratelui, se abține de a face răul cuiva, dar caută numai să-i facă binele, este foarte atent pentru a nu răni nici măcar cu vorba (Reg. art.19).

El Greco - Sf. Francisc în rugăciune

SOLIDARITATE ȘI MILOSTIVIRE - ajută pe oricine în nevoile sale materiale și spirituale (Const. art.19).

FRATERNITATE - iubește pe toți ca pe niște frați, fuge de singurătate, de egoism și individualism, ajută pe cine este singur și se simte marginalizat (Reg. art.13, Const. art.18,28,32).

PENITENȚĂ ȘI RĂBDARE - oferă suferința proprie ca reparare pentru păcate, știe să se încreadă în mai puțin, pentru că numai Dumnezeu este cel care le umple pe toate.

SPERANȚĂ - înfruntă încercările vieții cu suflet puternic și curajos, pentru că are încredere în Providența Divină (Const. art.27, Reg. art.19).

GRATITUDINE - recunoaște în viața sa și a celorlalți darurile lui Dumnezeu și binefacerile primite de la aproapele.

BUCURIE - este fericit să trăiască pentru că este iubit de Dumnezeu și răspândește această bucurie (Reg. art.19, Const. art.21 și 26).

SĂRĂCIE ȘI GENEROZITATE - nu este lipit de bunurile materiale, dar le împărtășește cu ceilalți. Căută bunurile spirituale ale Duhului (Reg. art.11, Const. art.15 și 23).

SOBRIETATE - se mulțumește cu esențialul, evitând risipa (Const. art.15).

CUMPĂTARE ȘI PRUDENȚĂ - alege calea de mijloc, fugind de excese.

CARACTER MISIONAR - lucrează pentru răspândirea Împărăției lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor (Reg. art.14).

HĂRNICIE - lucrează mereu pentru susținerea proprie și pentru a-i ajuta pe alții să-și îmbunătățească condițiile proprii (Reg. art.16, Const. art.15,21).

ASCULTARE - împlinește cu simț de răspundere obligațiile proprii în familie, la scoală, la muncă, în sfera socială și civilă (Reg. art.10, Const. art.24).

SIMPLITATE - iubește să fie spontan și coerent, fugind de ipocrizie și de duplicitate.

ADEVĂR - este sincer și leal, se abține de la minciună și de la calomnie.

CASTITATE - iubește cu puritate și fidelitatea inimii (Reg. art.12, Const. art.24).

DREPTATE - evită și combate ceea ce nu este drept, pentru a apăra drepturile omului și pacea (Reg. art.15, Const. art.18,19,22 și 23).

VIZIUNE COSMICĂ - respectă fiecare formă de viață și admiră creația ca lucrare a lui Dumnezeu (Reg. art.18, Const. art.18).


Eveniment de spiritualitate franciscană

CINCI PROMISIUNI DE VIAȚĂ FRANCISCANĂ TERȚIARĂ LA GALAȚI

Duminică, 20 septembrie 2020, în preajma Echinocțiului de toamnă, într-o atmosferă de profundă pietate creștină, enoriașii din Parohia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați au avut parte de o sărbătoare cu totul specială: depunerea voturilor perpetue de către cinci franciscani terțiari (aparținători ai Ordinului al III-lea - laic), patru femei și un tânăr. În centrul atenției, aceștia așteptau înrourați de emoție sinceră începerea Sfintei Liturghii comunitare.

După ce au rostit cu evlavie Sfântul Rozariu în cinstea Preasfintei Fecioare Maria, comunitatea franciscană terțiară (Ordinul Franciscan Secular - OFS) a primit în spirit frățesc oaspeții veniți într-un număr mare din Provincia Moldova, dar și pe cei cinci candidați - unul din Galați și patru din Foltești. Au fost prezenți reprezentanții parohiilor din Faraoani, Bacău, Prăjești, Roman, Nisiporești, Nicolae Bălcescu, Luizi Călugăra ș.a.

sr. Maria Zlat, superioara terțiarilor din Galați

Candidații la voturile perpetue de viață franciscană laică s-au aliniat în fața altarului, gata să dea mărturie cu viața și faptele lor, despre dragostea pentru Cristos sărac și răstignit, în spiritul Seraficului Francisc de Assisi și a imensului șir de sfinți care l-au urmat. Timp de aproape opt secole, frățiori și surioare de pe întreg pământul, au trăit primind ca o promisiune binecuvântarea sfântului, străduindu-se să observe Regula Ordinului Franciscan în starea lor de viață, păstrând în același timp evlavia față de sfinții din calendarul liturgic, mai ales venerarea Preasfintei Fecioare Maria, Regina tuturor sfinților.

Profesiunea de credință e un angajament temporar sau pe viață, de a urma învățătura Sfintei Evanghelii după modelul aceluia care a fost mai aproape de Inima Preasfântă a lui Isus: Francisc din Assisi. Ordinul al Treilea (Terțiar) a fost înființat de Seraficul Francisc cu aproape opt secole în urmă și s-a răspândit în întreaga lume.

Familia Terțiară Franciscană gălățeană a fost înființată acum 27 de ani. Între cei care au condus spiritual și au ajutat pas cu pas la închegarea familiei franciscane terțiare locale trebuie amintit părintele Fabian Iacob, care recent și-a luat bun rămas de la parohia noastră, după patru ani de slujire exemplară și zeci de lecții, învățăminte, îndemnuri și sfaturi. Preotul, îndeosebi cel franciscan, este trimis acolo unde laicul are mai mare nevoie de sfatul lui și de îndrumarea sa spirituală. Părintele Fabian, care acum activează într-o altă parohie franciscană din Moldova, continuându-și misiunea încredințată de Cristos prin Sfântul Francisc, este regretat de întreaga comunitate franciscană locală ca și de ceilalți enoriași pentru râvna, dăruirea și vocația de care a dat dovadă din plin în toți acești ani.

Profesiunea solemnă din duminica toamnei imperiale, făcută în mod public în cadrul Sfintei Liturghii, constituie atât pentru candidați cât și pentru ceilalți enoriași, un bun prilej de bucurie fraternă adevărată și o încurajare întru sporirea familiei terțiare locale, dar și a marii familii franciscane din întreaga lume. Familia franciscană cuprinde Ordinul I (frații minori Observanți, Conventuali și Capucini), Ordinul al II-lea (surorile de clauzură Clarise) și Ordinul al III-lea (surorile și frații laici), toți aceștia străduindu-se să trăiască Sărăcia și Ascultarea după modelul lui Cristos. Sfântul Francisc de Assisi - Primul ministru al Ordinului, s-a lepădat de toate bunurile lumești pentru ca Isus Cristos Sărac și Umilit să devină pentru el Totul, după cum a mărturisit: „Dumnezeul meu și Totul meu!” El a ales să-l urmmeze pe Isus Cristos în acest mod exemplar, în cele din urmă primind ca semn de recunoaștere sfintele stigmate vizibile și dureroase, pe Muntele Alvernia.

Sfânta Liturghie solemnă de la Galați s-a desfășurat în atmosfera sacră a Cuvântului Evanghelic și a cântecelor specifice acestui gen de celebrare. Preoți invitați au fost părintele Cristian Blăjuț, noul spiritual al Ordinului Franciscan Terțiar din Provincia Moldova și părintele Anton Acatrinei, cel care a îndeplinit această misiune până în septembrie 2020. Aceștia au celebrat Sfânta Liturghie împreună cu părintele Cristian Dumea, parohul bisericii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați.

Adunați în jurul sfântului altar, preoții, frații franciscani, oaspeții din Moldova (care de-a lungul timpului s-a dovedit a fi un adevărat leagăn de sfinți și martiri) s-au bucurat împreună de ospățul euharistic al acestei celebrări duminicale. Și cum să nu se bucurie când cinci fii ai lui Dumnezeu își închină viața definitiv slujirii lui Cristos după exemplul Sfântului Francisc, prin reînnoirea promisiunilor de viață evanghelică, dar și a celor făcute la Botez și actualizate în fiecare duminică și sărbătoare sfântă. Acesta este un angajament benevol de a observa și pune în practică, atât individual cât și împreună, Regula Terțiarului Franciscan în starea de viață a fiecăruia.

Sfânta Liturghie solemnă a fost prezidată de pr. Cristian Blăjuț (OFM Conv), fost paroh al bisericii noastre, fericit prilej de revedere și de împărtășire a Trupului și Sângelui lui Cristos. După Actul Penitențial, s-a cântat „Gloria in excelsis Deo”, pentru ca toți cei prezenți, pregătiți trupește și sufletește, să poată prăznui în Pace și Bucurie această dublă sărbătoare. Lectura I, luată din Sf. Proroc Isaia (Is 55,6-9), a revelat deosebirea radicală dintre gândurile lui Dumnezeu și gândurile omului. Psalmul Responsorial a avut ca refren următoarele cuvinte: „Domnul este alături de toți cei care-l cheamă”. Lectura a II-a, luată din Epistola Sf. Apostol Paul către Filipeni, a dezvăluit că idealul trăirii creștine este de a fi una cu Cristos. Pericopa din Evanghelia după Sf. Apostol Matei, lecturată de pr. Anton Acatrinei, s-a referit la Împărăția Cerurilor care este „asemenea stăpânului care a ieșit dis-de-dimineață ca să tocmească lucrători în via sa” și care la finalul zilei a răsplătit pe fiecare lucrător, indiferent de timpul lucrat, cu dinarul promis.

preoții celebranți, noii terțiari franciscani și superioara fraternității din Galați

După Evanghelie s-au rostit formulele sacramentale de depunere a angajamentului pe viață de către cei cinci candidați: Iuliana Marschall, Marius Eliade, Maria Badiu, Irina Mocoi, Liliana Neculache. În predica Sfinției Sale, părintele Cristian Blăjuț îndeamnă credincioșii să-și deschidă inimile pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu, a-l medita, a-l însuși și a-l împărtăși, prin aceasta înmulțindu-l și diversificându-l. Părintele a accentuat felul în care Dumnezeu lucrează. Nu contează dacă suntem primii sau ultimii, pentru că toți suntem beneficiarii Milostivirii lui Dumnezeu. Via este poporul lui Dumnezeu. Stăpânul este exigent. El este Cel care ne caută întotdeauna. Noi suntem aceia care nu vrem să fim găsiți. Dumnezeu însă, nu dă faliment niciodată.

Consfințirea, reînnoirea profesiunii înseamnă trăirea și reconștientizarea faptului că suntem creștini, adică oameni datori să țină angajamentele făcute la Botez și să le reafirme la fiecare Liturghie duminicală. Părintele i-a îndemnat să trăiască această consacrare și să asculte de Sfânta Maică Biserica. După rostirea Rugăciunii credincioșilor, făcută pentru acești viitori frați franciscani terțiari, noii candidați au rostit formula de adeziune, dându-și astfel consimțământul, adeziunea lor la modul de viață franciscană terțiară.

Ministra Fraternității gălățene, sora Maria Zlat a mulțumit lui Dumnezeu pentru acești frați și pentru sărbătoarea de azi. Părintele spiritual a confirmat și el aceste promisiuni. Pe fundalul muzical al unor cântece liturgice cunoscute, specific franciscane, s-a trecut la partea a doua a celebrării, Liturghia Euharistică, în aceeași ambianță de sacralitate. Imnul Franciscan încununează aceste momente solemne: „Doamne, fă din mine / Un instrument al împăcării între oameni”.

La final, sora Maria Zlat a rostit câteva cuvinte de îmbărbătare pentru cei cinci franciscani care astăzi și-au confirmat vocația. Dar nu doar ei, ci și creștinii prezenți la celebrare au trăit cu intensitate momentele depunerii promisiunilor de viață evanghelică, așa că alături de cei 5 candidați, vor beneficia cu toții de promisiunea făcută de Seraficul Francisc pentru cei care vor observa Regula sa, indiferent în ce stare de viață. Binecuvântarea lui este pentru toți.

Spiritualitatea franciscană este cunoscută și răspândită în lume. Urmașii Sfântului Francisc suntem noi, indiferent unde locuim și ce limbă vorbim. Sora Maria Zlat a făcut o mărturisire emoționantă despre misiunea și dragostea sa pentru Sfântul Francisc, mărturisire încheiată cu mulțumiri adresate lui Isus pentru toate darurile primite, în mod special pentru darul vieții Sfântul Francisc (în asentimentul tuturor celor prezenți). La încheiere, părintele celebrant a dat binecuvântarea finală. După celebrare, franciscanii oaspeți și gazde s-au bucurat de o agapă frățească.

Cezarina Adamescu

preoți și terțiari franciscani la Galați (20.09.2020)

mai multe fotografii de la acest eveniment


VIRTUTEA CARISMEI FRANCISCANE
Mărturii contemporane: 25 de ani de la reînființarea Ordinului Franciscan Secular la Galați

Abia au încetat teii de pe Calea Domnească ninsoarea lor galbenă de iunie și s-au domolit miresmele amețitoare că, în plină vară astronomică, pe data de 17 iunie 2018 (Duminica a 11-a de peste an, comemorarea sfinților martiri Nicandru și Marcian), Familia Franciscană Terțiară din comunitatea gălățeană, înființată în ziua de 3 octombrie 1993 din inițiativa părintelui franciscan Johann Proschinger (OFMConv), s-a bucurat de un moment aniversar cu totul deosebit. Ca un bun prilej de solidaritate franciscană, s-au alăturat oaspeți din Onești și din satele moldovenești predominant catolice și predominant franciscane: Luizi-Călugăra, Nisiporești, Prăjești, Galbeni.

aniversarea terțiarilor franciscani din Galați (17.06.2018)

Binecuvântate aceste clipe de Pace și Bine! Ele rămân reazemul pentru umărul trudit, tâmpla de sprijin, impulsul, fermentul care te ajută să înfrunți neînfricat vicleșugurile și slăbiciunile firii, să le depășești și să ai apoi puterea de a insufla credință și iubire aproapelui, pentru a da mărturie și el despre Iubirea și Milostivirea Divină. Dar se cuvine la început să amintim puțină istorie, despre reînființarea Ordinului Franciscan Secular la Galați.

În parohia franciscană „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați, în acea fericită dată de 3 octombrie 1993, la ora Vesperelor, când Sfântul Francisc, sărac și gol, se hotăra să se îndrepte spre Cristos Răstignitul pe care-l iubise cu ardoare, trei femei din comunitate au îmbrăcat în chip virtual haina cenușie a terțiarilor, s-au încins cu un cingul nevăzut, purtat pe dinăuntrul sufletesc al fiecăreia și au promis să trăiască Sfânta Evanghelie după carisma Seraficului Părinte Francisc de Assisi, modelul lor de viață creștină. Aceste femei erau: profesoara de pian Maria Magdalena Crișan, care a primit numele de Aurelia, bibliotecara Cezarina Adamescu, numită din acea clipă sora Aloisa, după modelul confesorului ei, și macaragița Margareta Panțâru, care a primit numele de sora Bernadeta. Și astfel, marea Familie Franciscană mondială s-a îmbogățit cu trei nume. Surorile au bătut în același timp la Poarta Consacrării în lume. Seraficul Francisc le-a aprins candelele, oferindu-se călăuzitor. Momentul a rămas încrustat în memoria clipei, ca o cotitură hotărâtoare care le-a marcat spiritual existența. Privind peste umăr, cu un sfert de veac în urmă, nu se putea să nu întreprindă un bilanț provizoriu, ca să constate cât și-au îndeplinit din noile misiuni încredințate și cât au lăsat pe mai târziu, pentru un timp mai prielnic.

Desigur, toate acestea sunt încrustate în conștiința fiecăreia. Reînnoirea consacrării și promisiunilor de la Botez și de la Sfântul Mir, consfințirea necontenită la Inima Preasfântă a lui Isus și la Inima Neprihănită a Mariei, depunerea unui vot sau a mai multora, cu alte cuvinte consacrarea la viața franciscană, în fața lui Dumnezeu, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, adeziunea la planul Lui de salvare a tuturor oamenilor, rămân clipe supreme pe care sufletul nu le uită niciodată. Carnea uită, dar sufletul nu. Ele-ți dau garanția apartenenței la cea mai răspândită familie religioasă din lume, Familia Franciscană, cu cele trei ramuri ale sale: Ordinul I, cel al Preoților și Fraților Minoriți Conventuali, al Fraților Regulari (care respectă Regula) și al Observanților, Ordinul al II-lea, cel al Clariselor (femeile franciscane în regim de clauzură), și Ordinul al III-lea, cel Laic sau Terțiar, alcătuit din familii rămase în statul lor de viață, dar care trăiesc carisma Sfântului Francisc. Momentul a rămas consemnat în cartea mea „Umilință și Măreție” (Galați, Editura pentru Literatură și Artă „Geneze”, 1999) astfel:

„Un cronicar rutinat ar consemna evenimentul așa: În seara zilei de 3 Octombrie la Ora Vesperelor, imediat după Sfânta Liturghie comunitară, trei femei stau drepte în fața altarului, la banca de împărtășanie - așa cum ar sta la propria cununie, într-o încercare purificatoare de gradul cel mai înalt. E clipa solemnă a profesiunii religioase a surorilor în Sfântul Francisc: Maria Aurelia, Cezarina-Aloisa, avansate, după un timp de formare de un an, precum și a primirii noii membre a familiei, cea care-și va începe timpul de formare: Margareta-Bernadeta. La unison, inimile celor trei surori bat cu accelerație și o seninătate blândă le inundă chipurile. Astăzi sfârșesc și încep în același timp, o cale lungă de obstacole, dăruiri și renunțări, în căutarea voinței divine. Fiecare dintre cele trei suflete, în chilia lui, așteaptă, primenit de o bună spovadă, clipa când Isus va poposi, aducându-le Pacea și Binecuvântarea, prin reprezentantul său fidel, Sfântul Francisc de Assisi.

În ambientul fraternității deja existente, se respiră pace și o lumină vie îi inundă pe toți. Dumnezeu e atât de concret încât poți să-l prinzi cu mâna. Are loc o ceremonie simplă și emoționantă în cel mai înalt grad, așa cum i-ar fi plăcut și Săracului din Assisi. Fără fraze convenționale sau de un patos insolit. Părintele Johann Proschinger celebrează cu evlavie liturghia, evocând personalitatea Sfântului Francisc, importanța vocației franciscane și a Ordinului al III-lea. Se rostesc formulele consacrării cu voci vibrând de emoții firești. Acceptul la viața evanghelică în Fraternitate și Iubire este rostit hotărât. Se încredințează solemn, Evanghelia și Regula. Și deodată – miracol – veșmintele cenușii care le acopereau pe noile surori întru Francisc devin simbolice veșminte albe. Are loc o nuntă. O nuntă cu trei mirese. Deasupra altarului pogoară Sfântul Duh invocat de celebrant, în chip de porumbel alb și bătăile aripilor lui devin perceptibile, adiind pe obrajii celor de față. Nu lipsesc nici cingulele cu cele trei sfinte noduri, fiecare închipuind câte un vot de a trăi în Sărăcie, Castitate și Ascultare. Ele încing mijlocul fiecărei surori, într-un legământ mistic, pe viață. Biserica devine grădina plină de miresme de mirt, a Sărăciei și Iubirii Divine. [...]

Dumnezeu a sosit la Ora Vesperelor în slavă și putere după mai bine de șapte sute cincizeci de ani, ca să ia din nou în mâinile Lui, sufletul Săracului din Assisi și să-l dăruiască celor trei surori și fiice spirituale: Aurelia, Aloisa și Bernadeta, spre a-l păstra ele cu gingășie în cuibul de spiritualitate al inimii lor, în Sărăcie, Castitate și Ascultare. A găsit toate candelele aprinse și pe Francisc sărac și gol – întins pe pământ, după propria-i dorință, cu brațele în formă de cruce, în sânul mamei țărână, după ce Surioara Moarte poposise blând pe pieptul lui, deschizându-i calea spre Tatăl. A sosit însoțit de flamura păcii insuflând tuturor credincioșilor speranța vieții veșnice. Și ca o recompensă supremă, ca o medalie miraculoasă și un premiu egal dăruit de Seraficul Francisc, a fost și continuă să fie, până la sfârșitul veacurilor, la Ora Vesperelor din 3 Octombrie, DUMNEZEU însuși.”

Friedrich Overbeck - Sf. Francisc primind Indulgența de la Assisi

Făcând un salt peste timp, în prezent, Comunitatea Franciscană Terțiară din Galați, care adună acum în brațele ei peste 50 de membri, și-a primit oaspeții la Sfânta Liturghie Solemnă. Tocmai se aniversau 25 de ani de la acel eveniment și totodată, 15 ani de viață consacrată terțiară pentru 12 frați și surori. Alături de părintele celebrant Sergiu Antal (OFMConv) din Prăjești, însoțit de un grup de credincioși franciscani, de pr. Ioan Gherghuț (OFMConv), de pr. Albert Bosman (OFMConv) din Onești, de mulți frați și surori franciscane din Galbeni, Luizi-Călugăra, Nisiporești, Bogdănești, care au ținut să fie alături de Familia Franciscană Terțiară din Galați. Cu toții au trăit clipe solemne în care doar respirația Duhului Sfânt se făcea simțită. Clipe în care potențialitățile individuale induc forță de coeziune, conferind consistență personalității umane. Sub acțiunea harului și a libertății de spirit, cei de față s-au simțit pe cele mai înalte culmi ale maturității spirituale. Aceste clipe te fac să conștientizezi că, de acum înainte, ai încetat să exiști doar pentru tine și e timpul să exiști pentru alții.

Orice formă de dăruire către aproapele poate fi benefică, îndeobște, dar suprema ofrandă pe care poți s-o aduci - din iubire către Cel Răstignit - este să rămâi credincios unei dăruiri totale și absolut dezinteresate. E ceea ce se poate înfăptui în virtutea carismei franciscane. În pofida slăbiciunilor noastre putem astfel ajunge la anumite consonanțe spirituale care se înrudesc în chipul cel mai firesc, cu acea personalitate carismatică a cărei viață a fost o continuă întrecere cu Isus: Francisc de Assisi, Sărăcuțul lui Dumnezeu, cel care a ajuns până la izvoarele originare, l-a privit de acolo în ochi pe Dumnezeu, s-a pierdut pentru totdeauna în El, luând trăsăturile chipului Său, imitându-l perfect, mergând pe urmele Lui, repetând acțiunile Sale, fără a pretinde să ajungă la dimensiunile Sale, ci, dimpotrivă, socotindu-se cu umilință omul cel mai păcătos.

„Eu vreau să trăiesc sărac și umil”, „Doamne, acceptă-mă așa cum sunt”, „Dumnezeu există și e de ajuns”, „Dumnezeul meu și Totul meu” - acestea sunt declarațiile lui de credință, iar sinteza idealului său a fost „Îl cunosc pe Cristos sărac și crucificat și asta îmi e de ajuns”. Dumnezeu - marele cuvânt al vieții lui Francisc. Dumnezeu - cel care a trecut pe la Francisc, l-a atins, a stat asupra lui, și-a așezat mâinile peste trupul său, l-a vizitat pe acest micuț prieten al său, însoțindu-l pe drumul smereniei și al simplității, care a devenit drumul vocației franciscane.

Este bine știut că, după mai bine de șapte secole și jumătate, vocația franciscană nu și-a pierdut cu nimic strălucirea și la insistența grației divine ea își sporește neîncetat aportul în viața creștină. Ea adună și focalizează zi de zi, mereu mai multe dovezi de iubire, aspirații spre transcendență, devenind o nouă formă de viață pentru cei itineranți, cucernici, laici, săraci și umili, pentru oameni de toate vârstele și profesiile, din întreaga lume, o uriașă familie de soldați înrolați voluntar în Armata Iubirii lui Cristos, dornici de a-și pune în aplicare idealul de viață, nu prin vorbe ci prin fapte.

Totodată, Biserica parohială franciscană din Galați și-a sărbătorit, așa cum am menționat, pe alți 12 (număr apostolic!) frați și surori, care în urmă cu 15 ani au depus voturile sau promisiunea de viață evanghelică, după modelul Sfântului Francisc, trăind în armonie, în emblematicul „Pace și Bine”, devenit salut franciscan al comunității. În tot acest timp, frații și surorile franciscane din Galați s-au străduit să-și modeleze plămada inefabilă a sufletului și au urmat consfințirea harului divin către acest fel de viață consacrată.

Lecturile zilei și Psalmul au fost în sintonie cu solemnitatea liturgică. Mai întîi, lectura din Cartea profetului Ezechiel despre cedrul falnic crescut dintr-o ramură fragedă, sădită pe un munte înalt. Sub acest cedru (citiți: Ordinul Franciscan în lume) se adăpostesc și se hrănesc păsări de tot felul. Apoi Psalmul 91(92) afirmă limpede: „Cel drept va înflori ca un palmier, va crește ca un cedru din Liban. / Cei plantați în casa Domnului vor înflori în curțile Dumnezeului nostru. / Ei aduc roade și la bătrânețe, își păstrează seva și prospețimea, ca să facă cunoscut că «Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate»”, iar poporul credincios răspunde: „Cu mare bucurie te lăudăm pe tine, Doamne”.

Cea de a doua lectură este din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni, referitoare la încrederea în Dumnezeu, avută pe drumul vieții cât și în pragul morții: „De aceea, fie că rămânem în trup, fie că plecăm, ne străduim să-i fim plăcuți lui Dumnezeu. Căci noi toți trebuie să ne arătăm înaintea tribunalului lui Cristos, pentru ca fiecare să primească, pentru ceea ce a făcut cât timp a fost în trup, fie bine, fie rău”.

Din Evanghelia după Sfântul Marcu, creștinii au aflat că Împărăția lui Dumnezeu este ca un grăunte de muștar care „atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, crește și devine mai mare decât toate legumele și face ramuri mari așa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”. Tot astfel s-a răspândit și mărturia lui Francisc în lume, de-a lungul a opt veacuri și va dăinui până la sfârșitul lumii. Părintele Anton Acatrinei, superiorul general al OFS - Provincia Moldova, a insistat în omilia sa pe această idee, că franciscanii zilelor noastre trebuie să răspândească sămânța învățăturii evanghelice.

După predica părintelui superior, sora Maria Zlat, superioara Familiei Franciscane Gălățene, a început ceremonialul Reînnoirii Promisiunii de Viață Evanghelică, după modelul Sfântului Francisc. Toți frații și surorile franciscane, fie că împlineau 25 de ani, fie 15 ani de la intrarea în Ordin, au rostit formula consacrării, cu aceste cuvinte:

„Îți mulțumim, Doamne, pentru chemarea la Ordinul Franciscan Secular. Îți cerem iertare pentru toate lipsurile, slăbiciunile și greșelile comise împotriva promisiunilor de viață evanghelică făcute, și a Regulei. Fă, te rugăm, să simțim fervoarea și zelul primei zile, când am intrat în Fraternitate.

Mai reînnoim promisiunea noastră de viață evanghelică după Regula Ordinului Franciscan Secular, până la sfârșitul zilelor noastre. Dă-ne așadar harul de a trăi totdeauna în înțelegere cu frații noștri și de a da celor tineri mărturia unui așa de mare dar, primit de la tine, adică vocația franciscană, pentru ca să reușim să fim martori și unelte ale misiunii Bisericii între oameni, vestindu-l pe Cristos cu viața și cu cuvântul. Amin!”

Antonio de Oliveira Bernardes - Miracolul de la Porziuncola

Rugăciunea credincioșilor a fost rostită de surorile franciscane. Sărbătoriții au primit flori albe, pe care le-au depus la picioarele Maicii Domnului. Însuși Seraficul Părinte din Assisi, cel care știe ca nimeni altul să ne hrănească din mâinile sale cu Pace, le înmânează ghirlande de toporași, buchețele de „Violetti di Parma”, trandafiri înfloriți din zăpadă și garoafe albe. În ochii lui licăresc lacrimi. Cuvintele cele mai potrivite sunt lacrimile. Suspină. Se bucură pentru aceste surori și acești frați evlavioși deopotrivă și parcă le spune, cu glasul său cald: „Fiică! Fiule! Lasă în mâinile Domnului greutatea grijii tale și umblă!”. Acest îndemn „umblă!” vrea să spună: „Ieși din amorțeală, trezește-te din lâncezeală, acționează, fă prezentă în lume carisma franciscană; vreau să devii un ferment de viață evanghelică și să lupți pentru o lume mai frățească și mai bună. Eu voi fi întotdeauna alături de tine. Ai binecuvântarea mea”.

Și într-adevăr, a răsunat, prin glasul părintelui celebrant, ca și al celorlalți preoți concelebranți, Binecuvântarea Sfântului Francisc, pentru toți frații și surorile care fac pocăință până la sfârșitul veacurilor: „Și cine va observa aceste lucruri, să fie copleșit în ceruri de binecuvântarea Tatălui cel Preaînalt și pe pământ să fie umplut de binecuvântarea Fiului său cel Preaiubit, împreună cu Duhul Sfânt”.

Familia Franciscană Terțiară din Galați e ca o gură de aer proaspăt, marcând revirimentul vieții spirituale locale. Nu lipsește un program spiritual amănunțit, care cuprinte opțiunile prioritare, obiectivele de viață, criteriile de orientare, programe de caritate. Este constituit un fond de caritate pentru necesitățile stringente ale celor nevoiași și bolnavi ai parohiei. Așadar, nu doar vorbe.

Forța uriașă care s-a născut în aceste clipe de grație a fost spre slava lui Dumnezeu și spre fericita amintire a Sfântului Francisc și a preoților care ne-au inițiat în această formă de viață: părintele Alois Donea, părintele Eugen Blăjuț Sr., părintele Johann Proschinger, părintele Anton Demeter și alți duhovnici de excepție, cu toții plecați să-l întâlnească pe modelul lor, cel care i-a învățat bucuria perfectă.

Dumnezeu a trecut astăzi prin inimile fraților și surorilor franciscane terțiare, prin inimile tuturor celor prezenți. Iar ei s-au identificat cu spiritul Săracului din Assisi, l-au însoțit în pelerinajele misterioase, au răspândit împreună Pacea și Cuvântul lui Dumnezeu, cu simpatie și dragoste, și-au culcat obrazul pe aceeași piatră, au îmbrățișat pământul sfânt pe care a trecut Sfântul, au respirat același parfum ca în satele și orașele Umbriei: Valea Spoleto, Perugia, Valea Rietti, Rivotorto (Râul Întors) - unde s-a născut prima celulă de viață franciscană, Porziuncola - unde au obținut de la „Santa Maria Degli Angeli” Indulgență plenară pentru sufletele din Purgator, Gubbio - orașul a cărui credință îmblânzește până și lupii, Greccio - locul sfânt al primului presepiu unde a coborât Pruncul Isus, în ieslea pregătită cu venerație pentru noaptea Ajunului de Crăciun a anului 1223 (de atunci sărbătorindu-se și Crăciunul), și în sfârșit, prin pădurile Muntelui Alvernia - muntele miraculos, muntele de foc locuit de îngeri și serafimi cu șase aripi, unde Sfântul Francisc, din milostivirea lui Dumnezeu, a primit doritele stigmate care l-au identificat cu Cristos răstignitul. Ferice de cel care calcă, fie și cu gândul, acele sfinte locuri!

Și pentru ca Sărbătoarea Aniversarului de 25 de ani să fie întreagă, în spirit familial și confratern, cei prezenți din Galați, alături de oaspeți, au prăznuit o sfântă agapă frățească. Astfel de momente conferă o coeziune și mai puternică în Familia Franciscană Terțiară din Moldova, din întreaga țară și din lume. Cântecele franciscane, Imnul Sfântului Francisc, Cântecul tuturor Creaturilor, Salutul franciscan au răsunat întreaga zi. Cu rezonanță în inimi și conștiințe. Așa să ne ajute Dumnezeu!  Pace și Bine !

Cezarina Adamescu  (sora Aloisa, OFS)

aniversarea Familiei Franciscane Terțiare din Galați (17.06.2018)

mai multe fotografii de la acest eveniment

Istoric Parohie Biserica parohială Preoți Sfânta Liturghie Administrare sacramente Cateheze Ore de religie Vizite pastorale Servicii sociale Terțiari franciscani Însoțitori în misiune FCJ Tineri și copii Corul bisericesc Îndurarea Divină Regina Cerului Viață de credință Carisma franciscană Carisma ignațiană Reflecții, cugetări Colecția de articole Evenimente Album foto Album video Filiala Foltești
CatolicaGalațicatolicagalati@gmail.com Data:01.01.2015 Număr accesări:0000001