Comunitatea Magnificat
Descoperirea unui Dumnezeu milostiv
De aproape doi ani particip la întâlnirile organizate de Comunitatea Magnificat. Ce m-a atras a fost cuvântul „Magnificat”, eu fiind dornică să descopăr ce poate însemna concret a-l slăvi pe Dumnezeu, iar ceea ce am văzut : catehezele, rugăciunile libere bazate pe fragmente din Biblie, cântecele, m-au ajutat și ne-au ajutat să găsim o cale de a deveni creștini mai autentici, să ne lăsăm transformați din persoane izolate, care căutau separat pe Dumnezeu, într-un grup în care ne rugăm împreună, cântăm Domnului, ne pasă de cel de lângă noi. Formăm o „plasă” care e gata să susțină pe cel care are nevoie de sprijin. Am înțeles mai bine iubirea de tată a lui Dumnezeu, răscumpărarea noastră prin fiul său Isus Cristos și acțiunea Duhului Sfânt.
Este o îmbogățire spirituală, care completează și subliniază adevăratul spirit franciscan din parohia noastră franciscană, spirit bazat pe fraternitate, simplitate și trăirea cu bucurie a Evangheliei.
Schimbul de vieți care te va schimba și pe tine
La început a fost frumosul afiș pe care l-am zărit într-o dimineață de duminică la biserică: „Fii vindecat! O reculegere de vindecare pregătită de Isus pentru tine” - eveniment ce urma să fie organizat în parohia noastră de Comunitatea Magnificat din România. Reculegerea era propusă pentru perioada 22-23 noiembrie 2025, adică urma să se încheie chiar în duminica solemnității „Cristos, Regele Universului”. O sărbătoare tare dragă mie, căci: „Regele slavei vine cu măreție, / deschideți-i porțile plini de bucurie”. Eram aproape sigur că voiam să particip, dar totuși mai trebuia ceva. Și acel ceva a venit sub forma unei invitații de la cineva din parohia noastră, un semn pentru mine că Duhul Sfânt era acela care voia să ne strângă împreună pe cât mai mulți.
Nu pentru vindecarea trupului am decis să vin, dar pentru micșorarea daunelor sufletești și a dezordinii produse de păcat sau de alegerile neinspirate, pe tot parcursul vieții mele. Așa că am participat cu inima deschisă, atât de larg cât era ea în stare atunci.
Reculegerea a fost de fapt un curs intensiv de refacere a relației noastre cu Dumnezeu (cursul „Filip”), sub îndrumarea Duhului Sfânt. Cursul a fost împărțit în mai multe teme, fiecare dintre ele fiind prezentată de câte unul dintre frații Comunității Magnificat (Ovidiu, Angela, Cristina, Andreea, Iulian). S-a alocat aproximativ o oră fiecărei teme discutate. Catehezele au avut atât o parte teoretică, prezentată într-o formă modernă interactivă, cât și una practică (demonstrativă, palpabilă). Între modulele cursului au fost inserate mărturiile personale ale unora dintre membrii Comunității Magnificat, prilej de a cunoaște modul concret în care Duhul lui Dumnezeu a acționat în viața lor pentru a-i recupera, reabilita, consola, îmbogăți sufletește. Rugăciunea cântată, acompaniată mereu de armoniile chitarei „Andreea”, a fost liantul tuturor elementelor prezentate și experimentate. Noii veniți, nefamiliarizați cu întâlnirile carismatice, au avut ocazia să asiste la manifestarea acțiunii Duhului Sfânt în frații Comunității Magnificat (darul limbilor, al rugăciunii și plutirii vocale melodice). În cele două zile, la amiază, toți participanții au fost invitați la o agapă frățească, pregătită și oferită cu generozitate de membrii Comunității Magnificat. Participanții veniți de la București, Popești-Leordeni, Bacău, Brăila, Galați au avut astfel ocazia să se cunoască și să împărtășească din realitățile vieții lor.
Din abundența de informații primite încerc să redau în continuare sintetic ceea ce am reținut.
Oamenii îl percep adesea pe Dumnezeu în mod eronat. Pentru unii el nu există, este absent. Unii cred că este surd, pentru că nu ascultă toate rugămințile. Pentru alții Dumnezeu este colacul de salvare la care apelezi doar când ești la ananghie. Sunt unii care gândesc că Dumnezeu te iubește doar dacă te comporți bine. Mulți văd în Dumnezeu un permanent acuzator, alții un ochi de care nu poți scăpa niciodată. În realitate Dumnezeu este o iubire infinită care ne poartă în căușul palmelor sale, sau mai degrabă în inima sa. Ca un tată iubitor, Dumnezeu așteaptă îndelung ca fiii risipitori să revină acasă.
Fiecare păcat murdărește sufletul omului, sfâșie inima lui Dumnezeu, bate un cui în trupul răstignit al lui Cristos. Neascultarea, neîncrederea în cuvântul divin, plecarea urechii la șoaptele vrăjmașului, crează o prăpastie între om și Dumnezeu, pe care omul nu o poate trece prin puterile sale. Omul păcătos este blestemat și sortit morții. Satisfacerea dreptății divine (cu respectarea legilor spirituale) cerea ca însuși Dumnezeu să intervină pentru mântuirea omenirii: să se întrupeze, să moară răstignit pe cruce și să învie. Dumnezeu a realizat toate acestea în Fiul său, Isus Cristos, iar crucea sa este acum puntea peste prăpastia dintre om și Dumnezeu. Mântuirea omului nu este însă automată. Omul trebuie să creadă în opera răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu și trebuie să se convertească. Omul îi dă lui Isus viața sa plină de păcat, iar Isus îi dă omului viața sa divină. Aceasta este cheia convertirii personale. Soluții „alternative” de convertire nu există.
Convertirea este totuși o acțiune de durată. Sfintele Sacramente, rugăciunea, milostenia fac ca harul lui Dumnezeu să acționeze asupra sufletului rănit și murdărit de păcat, iar efectul este vindecarea și curățarea sa treptată. Participarea la Sfânta Liturghie are o mare putere de convertire. Harurile primite (darurile spirituale) nu trebuie puse la păstrare ci trebuie folosite pentru a produce roade. Prin acțiunea sa în istorie, Duhul Sfânt înfrumusețează necontenit Biserica, mireasa lui Cristos. Relația cu Duhul Sfânt, care este a treia persoană a Sfintei Treimi, trebuie să fie o relație interpersonală.
Creștinul izolat se frânge repede la acțiunea forțelor răului. Făcând parte dintr-o comunitate, creștinul este mai bine protejat, mai bine apărat. Trăinicia unei comunități este dată de numărul și de calitatea legăturilor dintre membrii comunității.
Trăirile, adică partea mea din eveniment, sunt abia aici, la sfârșitul articolului. Cum zice în Evanghelie, atunci când îți aduci darul tău la altarul Domnului, mergi mai întâi de te împacă cu cei cărora le-ai greșit. Așadar, organizatori de la Comunitatea Magnificat, iertați-mă pentru bățul vârât prin gard (vorbe, comentarii inutile) cu care am deranjat uneori foile și ideile bine așezate ale lectorului formator. Mă hotărăsc să nu se repete. În afară de aceasta, sunt conștient că am mai trecut prin două experiențe.
Prima, când mi-am predat vechea viață lui Isus Cristos, rostind solemn o rugăciune-angajament în fața a doi martori. De acum înainte, nu mai aveți de-a face doar cu mine atunci când dați de mine. Aveți de-a face și cu Domnul, căci în mine este viața de har primită în schimbul celei vechi.
A doua, când m-am predat celor doi frați care s-au rugat pentru mine în limbajul cifrat venit din altă lume. Cu ochii deschiși, apoi cu ochii închiși, am ascultat adunându-se în mine energii cu efect întârziat, dar n-am reușit să mă las purtat, nici să mă acordez cu undele sonore - aici e buba?! Doar când s-a revenit la graiul matern am început și eu să înțeleg. După câteva zile mi s-a aprins beculețul: Cei bolnavi în abstract (suflet) se vindecă în concret (trup) și viceversa, cei bolnavi în concret se vindecă în abstract.
În calitate de cursant bolnăvior am acceptat să fiu un pic și „obiect” de studiu. Mi s-au aplicat stimuli la care am avut reacții, care au fost observate. Dar astfel „doctorii” au fost ei înșiși „obiectul” meu de studiu. Exeperiența a fost interesantă, benefică, cunoașterea fiind reciprocă.
Închei aceste rânduri îmbrățișându-vă pe toți, cu prieteneasca îmbrățișare pe care mi-au oferit-o și mie membrii Comunității Magnificat.
Supraviețuitor după o intervenție pe cord deschis
Sună cam înfricoșător, dar mie așa mi s-a părut la început invitația de a veni cu inima deschisă la reculegerea de vindecare desfășurată de Comunitatea Magnificat la Galați, spre sfârșitul lui noiembrie 2025. Inspirația persoanei care făcea înscrierile, de a menține deschisă lista invitaților, a făcut posibilă prezența mea la acest eveniment.
Reculegerea nu a decurs deloc cum m-aș fi așteptat, dar mi-a adus mai mult decât îmi doream. A început cu o îmbrățișare caldă și generoasă, cu o îmbrățișare întreagă cum spunea cineva. După o scurtă perioadă de acomodare am intrat într-un fel de curs rapid de redescoperire a lui Dumnezeu, din perspectiva omului trecut prin viață, a omului împotmolit din cauza păcatului, ale cărui efecte sunt amplificate de lipsa unei credințe practicate corect. Reculegerea n-a avut deloc un caracter odihnitor, ba dimpotrivă, a pus în mișcare cam tot ce este într-un om: suflet și trup, trecut, prezent și viitor, plusuri și minusuri - toate privite în lumina unei judecăți și a unei credințe mature. Dacă n-ar fi fost oamenii frumoși, unii răniți cândva și trecuți prin suferință, dar salvați prin descoperirea unui altfel de Dumnezeu decât cel pe care și-l imaginau, dacă n-ar fi fost candoarea muzicii și a interpretării ei, dacă n-ar fi fost năstrușnicia cântărilor de neînțeles pentru minte, dar perceptibile - ah, ce greu mi-ar fi fost!
Marea descoperire a acestor două zile a fost că noi am fost răscumpărați prin pătimirea și moartea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu, dar că roadele acestei răscumpărări începem să le experimentăm doar dacă ne angajăm și noi la convertire. Iar convertirea nu este atitudinea încrâncenată de observare riguroasă a Legii, care de fapt nici nu e posibilă, dar este abandonarea vieții noastre în mâinile lui Isus Cristos, din iubire, ca răspuns la iubirea sa gratuită și necondiționată. Este un schimb de vieți care se face: noi îi dăm lui Isus viața noastră păcătoasă, iar el ne dă înapoi o viață nouă, curățată și sfințită prin har. Am exprimat personal acestea printr-o rugăciune și un angajament de predare a vieții proprii, în prezența a doi martori din Comunitatea Magnificat. Îl rog pe Domnul Isus Cristos să-i binecuvânteze!
În ziua a doua am aflat mai multe despre Duhul Sfânt, despre darurile sale - înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, tăria, știința, pietatea și frica de Dumnezeu - pe care le primește fiecare credincios la Mir, și despre carismele pe care Duhul Sfânt le împarte în mod diferit creștinilor, spre a fi de folos tuturor. Una dintre aceste carisme, aceea a vorbirii sau a cântării misterioase în limbi, am văzut-o pentru prima dată operând la această întâlnire de vindecare. Le mulțumesc celor doi carismatici, care și-au pus mâinile pe umerii și creștetul meu, pentru rugăciunea lor intensă și pentru indicațiile pe care mi le-au dat. Bunul Dumnezeu să îi păstreze și să îi întărească în har!
Aș vrea să le cer iertare tuturor celor pe care i-am tulburat sau iritat cu ceva. Îi rog pe toți să mă înțeleagă: din omul păcătos nu pot ieși mărgăritare... Îi încredințez pe toți lui Isus cel milostiv!
Le mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în acest eveniment, celor care au oferit spațiul de desfășurare a activităților, celor care au procurat și oferit hrana pentru masa de prânz. Îi mulțumesc părintelui Silvestru pentru pacea pe care ne-a transmis-o. Ultimul și cel mai mare mulțumesc îi este adresat lui Dumnezeu!
Îți trebuie mâini frumoase, ca să poți vedea cerul.
Îți trebuie drăgălășenie, ca să te joci cu marea.
Îți trebuie încredere, ca să atingi pământul...
Mulțumesc
Sâmbătă, 5 iulie 2025, Duhul Sfânt i-a purtat încă o dată la Galați, în acțiunea lor misionară, pe membrii Comunității Magnificat din București. Evenimentul s-a desăvârșit cu Sfânta Liturghie de seară, oficiată de părintele Victor-Emilian Dumitrescu și animată de oaspeții veniți de la București. Mulțumim. Pace și Bine, Pace și Bucurie!
Întâlnirea cu membrii Comunității Magnificat la Galați (12 octombrie 2024)
Comunitatea Magnificat din București a reluat în această toamnă, la Galați, seria întâlnirilor misionare destinate reînnoirii sufletești a credincioșilor, sub acțiunea Duhului Sfânt. Cu această ocazie, fiind invitat anume de un suflet bun din comunitatea noastră, am acceptat să vin și eu o dată, dar mărturisesc că fără prea multă convingere. Mi-a surâs ideea că voi primi un cadou potrivit tocmai de la Duhul Sfânt. Dintre creștinii veniți la întâlnire nu am fost eu singurul „începător”, dar cred că cei mai mulți dintre ei mai fuseseră și cu alte ocazii, iar unii poate că nu lipsiseră niciodată de la întâlnirile organizate la Galați de Comunitatea Magnificat. Am să încerc, în puține rânduri, să prezint și altora impresiile mele și ideile cu care am rămas de la această întâlnire.
- Participarea la întâlnire trebuie cumva anunțată anterior, căci la intrare fiecare participant primește un ecuson alb cu numele său. Organizatorii întâlnirii, membri ai Comunității Magnificat, poartă ecusoane roșii. Întârziații sunt acceptați în sală și dincolo de sfertul de oră „academic” românesc.
- Misionarii afirmă că participanții vor experimenta pe parcursul derulării întâlnirilor o schimbare în modul lor de a privi viața, sau poate se vor petrece chiar schimbări concrete în exteriorul lor. Aceasta dă de înțeles că vor apărea în cugetul fiecăruia tot felul de întrebări și de frământări. Atmosfera a fost mereu cordială, dar eu am simțit totuși o anumită tensiune, deși am fost asigurați că nu vom fi „expuși” unor tehnici motivaționale sau de marketing.
- La începutul expunerii, stând în picioare, am cântat împreună o rugăciune de invocare a Duhului Sfânt, cu acompaniamentul la chitară al unei tinere misionare. Textul era afișat pe un ecran, iar muzica era inedită. Cred că acordurile muzicale de chitară au mai intervenit și în alte momente ale întâlnirii.
- Prezentarea unor experiențe reale de viață face parte din pedagogia Comunității Magnificat. Doi dintre misionarii veniți de la București ne-au destăinuit câteva aspecte din viața lor, lovită la un moment dat de necaz și faliment personal, dar continuată apoi cu o schimbare extraordinară prin puterea Duhului Sfânt. Au fost și credincioși din parohia noastră care au dat mărturie că Duhul Sfânt a intervenit surprinzător și le-a schimbat viața.
- Ca o dovadă a puterii Duhului Sfânt de a schimba lucrurile, a fost amintit pasajul din Faptele Apostolilor care prezintă convertirea minunată la credința în Isus Cristos a celor trei mii de iudei veniți să asculte cuvântarea Sf. Petru și a apostolilor, în duminica Rusaliilor. De asemenea, a fost evocat fragmentul din cartea profetului Ezechiel în care ni se revelează promisiunea Duhului Domnului, care cu puterea sa va reda viața oaselor uscate și morților din morminte.
- Pentru ieșirea dintr-un impas al vieții este necesară colaborarea noastră liberă la acțiunea Duhului Sfânt. În acest sens, renunțarea la activitățile obișnuite de sâmbătă după-amiază pentru a participa la întâlnirile organizate de Comunitatea Magnificat reprezintă o mică jertfă de schimbare, necesară pentru a putea începe o viață nouă. Am aflat cu această ocazie de comportamentul neobișnuit al unei păsări răpitoare din America de Sud, care pe la vârsta de 40 de ani își distruge ciocul, ghearele și penele îmbătrânite, devenite nefuncționale, pentru a permite altora noi să crească și astfel să-și poată continua viața încă 30 de ani...
- Oamenii eșuează în viața lor din cauză că nu mai dețin controlul deplin asupra vieții lor. Atunci când se lasă dirijați de un dispozitiv GPS amețit, sau când se lasă trași într-o parte sau în alta de legături nevăzute, alegerile lor nu mai sunt cu adevărat libere. Problemele care trebuie identificate, înlăturate, depășite, învinse sunt: amintirea experiențelor traumatizante, frica, timiditatea, neîncrederea, slăbiciunile, viciile, patimile, dependențele.
- Deschiderea cutiei sigilate cu cadouri surpriză a fost punctul culminant al evenimentului. Fiecare dintre noii veniți a primit un mic plic roșu, pe care era trecut la destinatar numele său. Expeditorul scrisorii era pentru toți același, el identificându-se prin acest citat din cartea Apocalipsei: „Iată, eu stau la ușă și bat !” Deschizând plicul roșu am remarcat că era de fapt o inimă de hârtie pliată ingenios, având imprimat pe interior un citat personalizat din Biblie. Citind, am realizat imediat că expeditorul scrisorii mă cunoștea bine. Aceeași constatare mi-au mărturisit că au făcut-o și alții, primind un alt fragment personalizat din Sfânta Scriptură. Dintre cei prezenți, unii au dezvăluit asistenței „cadoul” primit, dar alții nu, fiecare după cum a considerat că e mai bine. Făcând o analiză la rece a celor petrecute, s-ar putea obiecta că toate cuvintele lui Dumnezeu din Biblie sunt inspirate de Duhul Sfânt, și fiindu-ne adresate, au puterea de a ne mișca sufletește. Dar acum, în cazul meu, cuvântul din Psalmi a răsunat parcă mai de aproape, chiar din mine însumi...
După mai multe zile (cu frământări) de la eveniment am făcut bilanțul sumar al celor petrecute: am renunțat la câteva ore dintr-o după-amiază de sâmbătă, dar am plecat acasă cu un cadou potrivit. Mesajul Domnului a ajuns la mine prin Duhul Sfânt - precum odinioară a fost trimis și creștinilor din Laodiceea - însoțit de cuvintele: „Iată, eu stau la ușă și bat !”
[ un an mai târziu... ]
„ Lăudați-l pe Domnul, pentru că este bun: veșnică este îndurarea lui ! ” (Ps 118|117,1) Prima parte a versetului o spune preotul confesor, a doua parte o spune păcătosul reconciliat cu Dumnezeu. Cu fiecare retrăire a acestui moment sacramental, îl înțeleg mai bine și-mi devine mai drag. Adaug aici, din același psalm, elemente înșirate ca o rugăciune: „În strâmtorare, am strigat spre Domnul: Domnul mi-a răspuns și m-a scos în larg. Domnul este de partea mea și nu mi-e teamă de nimic. Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate, dreapta Domnului m-a înălțat. Nu voi muri, ci voi trăi și voi istorisi faptele Domnului. Piatra pe care au disprețuit-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim în ea! Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului! Tu ești Dumnezeul meu, pe tine te laud; Dumnezeul meu, pe tine te preamăresc.”
Misiunea Comunității Magnificat de reînnoire spirituală prin puterea Duhului Sfânt (Galați, 27.01.2024)
Cu ocazia Zilei Recunoștinței și a Recoltei, sărbătorită duminică 22 octombrie 2023, catolicii gălățeni au avut pentru prima dată prilejul de a-i cunoaște pe membrii Comunității Magnificat din București, aceștia animând într-un mod deosebit Sf. Liturghie comunitară de la ora 11. În predica sa de atunci, părintele Victor-Emilian Dumitrescu, venit de la București împreună cu un grup de membri ai Comunității Magnificat, i-a invitat pe credincioșii prezenți în biserică să înceapă o viață nouă în Duhul Sfânt, care să conducă la o trăire mai conștientă și autentică a vocației creștine.
Evenimentul amintit s-a dovedit a fi doar debutul misiunii Comunității Magnificat la Galați. Cu încuviințarea părintelui paroh Cristian Dumea și a confraților preoți vicari, Comunitatea Magnificat a început să deruleze o serie de întâlniri carismatice la clubul parohial. Jertfa venirii la Galați, mărturiile de credință, expunerile tematice și rugăciunile misionarilor Magnificat din București sunt parte din acțiunea înnoitoare a Duhului Sfânt, care nu a întârziat să aducă roade. În mai puțin de un an, în comunitatea noastră parohială sunt deja persoane care pot afirma că în viața lor a intervenit o schimbare deosebită, că o ușă s-a deschis pentru ele pentru a păși spre o viață nouă. Nu rămâne decât să experimentăm și noi aceasta, convinși fiind că Duhul Sfânt, care ne are pe toți sub privirea sa, ne va transforma și pe noi. Vino, Duhule Preasfânt !
