Misionarii Milostivirii Divine

Dumnezeu ne caută, suntem iubiți !

Cel mai adesea, Dumnezeu acționează în favoarea oamenilor prin oameni. Astfel, în timpurile Vechiului Testament, au fost patriarhii, profeții și conducătorii buni ai poporului ales – judecători, regi și preoți. Mai târziu, la cumpăna istoriei, însuși Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat în sânul feciorelnic al Mariei din Nazaret, pentru ca prin viața, învățăturile, pătimirea, moartea și învierea sa să aducă mântuirea întregului neam omenesc. După înălțarea la cer a Domnului Nostru Isus Cristos, opera mântuirii nu a încetat, ci a continuat în mod vizibil prin strădania sfinților apostoli și a discipolilor lor. Așa se face că în orice timp, în orice biserică, prin vestirea Sfintei Evanghelii și administrarea sfintelor sacramente, Dumnezeu cel iubitor de oameni realizează neîncetat lucrarea sa de mântuire a poporului credincios. Aceasta este acțiunea neîntreruptă, generală și organizată a Bisericii, pe tot cuprinsul pământului. În anumite perioade istorice, în anumite spații culturale și geografice, viața Bisericii a fost revigorată de impulsuri înnoitoare: prin scrierile luminate și predicile învățătorilor Bisericii, prin experiențele spirituale ale unor preoți, călugări și laici, prin miracolele și aparițiile extraordinare, sau ca efect al descoperirilor și al transformărilor social-politice. În acest proces înnoitor se regăsește și apostolatul sorei Maria Faustina Kowalska (1905 ÷ 1938), călugăriță poloneză din Congregația Surorilor Maicii Domnului a Milostivirii, căreia Isus Cristos i-a apărut de mai multe ori și i-a încredințat misiunea de a readuce în centrul atenției misterul milostivirii divine, cerându-i răspândirea largă a încrederii în milostivirea divină, ca mijloc sigur de convertire și de salvare. Promisiunile făcute de Isus Cristos sorei Faustina, împreună cu formele de pietate pe care Mântuitorul i le-a indicat – elemente care acum alcătuiesc cultul Milostivirii divine – au devenit cunoscute treptat în întreaga Biserică Catolică, în ciuda anumitor rețineri și dificultăți. Recunoașterea deplină a misiunii primite de sora Faustina s-a produs în pontificatul Sfântului papă Ioan Paul al II-lea, care a beatificat-o pe smerita călugăriță poloneză în anul 1993 și a canonizat-o în anul 2000. Sfânta Faustina Kowalska este cinstită de Biserica Catolică în ziua de 5 octombrie.

Pe vremea groaznicului război interetnic din Bosnia-Herțegovina (1992 ÷ 1995), o doamnă evlavioasă din parohia noastră a avut ințiativa de a oferi și altor creștini din parohie copii xerox ale mesajelor Maicii Domnului de la Medjugorje, care îndemnau la convertirea personală a credincioșilor, ca unică modalitate eficace de reinstaurare a păcii în sufletele oamenilor și în lume. Beatificarea chiar în acea perioadă a sorei Faustina Kowalska a încurajat un suflet ales din Arhidieceza de București să tehnoredacteze o foaie cu unele dintre revelațiile făcute de Isus sorei Faustina și să fotocopieze alb-negru icoana lui Isus Îndurător. Aceste materiale modeste au fost trimise apoi în țară, odată cu unul dintre numerele revistei „Ecoul Mariei, Regina Păcii”. Distribuind mesajele de la Medjugorje, enoriașa noastră din Galați a devenit astfel și unul dintre primii misionari ai Milostivirii Divine din comunitate. Una dintre copiile distribuite atunci „la firul ierbii” a ajuns în mâinile unor tineri aflați la o intersecție periculoasă pe drumul vieții, în care îndepărtarea de Biserică și de Dumnezeu părea că va permite trăirea liberă și deplină a vieții, fără mustrări incomode sau chinuitoare de conștiință. Privind acea icoană alb-negru și citind cele scrise pe acea foaie, tinerii aceia nici n-au devenit pe loc mai buni, nici nu s-au teleportat într-o lume mai bună, dar au înțeles că nu trebuie să abandoneze lupta cea bună și nici să renunțe la credința în Dumnezeu. Anii au trecut, sub privirea lui Isus cel Milostiv din icoană și la adăpostul razelor ocrotitoare ce izvorăsc din inima sa. Am simțit puterea promisiunilor Sale – „Ferice de acele suflete care trăiesc în umbra acestor raze!” – căci Dumnezeu este fidel cuvintelor sale și nici nu poate fi altfel!

Pe alte căi neștiute, cu discreție, imaginea Milostivirii Divine și mesajele care o însoțesc au ajuns treptat în multe case, fiind izvor de mângâiere lăuntrică, de încurajare și de speranță pentru toți, dar mai ales pentru cei aflați în necazuri și boli sufletești. Isus nu respinge pe nimeni, el cunoaște viața fiecăruia în parte, vrea și poate să salveze pe cel mai mare păcătos, cu singura condiție ca acesta să aibă încredere în milostivirea Sa infinită.

În februarie 2023, venind de la Brăila, sora Veronica (Congregatio Jesu) și-a manifestat dorința de a face mai bine cunoscute credincioșilor comunității noastre viața Sf. Faustina Kowalska și revelațiile mângâietoare făcute acestei sfinte de către Isus Îndurător. Cu aprobarea inițială a părintelui paroh Cristian Dumea, iar ulterior a părintelui paroh Petrică-Augustin Pătrașcu, sora Veronica a inițiat o serie de întâlniri cu credincioșii gălățeni, ținute o dată sau de două ori pe lună, cel mai adesea după Sfânta Liturghie de joi seară. Creștinii binevoitori au început să vină, uneori mai mulți, alteori foarte puțini, femei și bărbați, de vârste diferite. Așa a apărut și la Galați un mic grup al Misionarilor Milostivirii Divine. Misiunea este, înainte de toate, o mai bună cunoaștere și trăire a credinței creștine. Prin împărtășirea gândurilor și a experiențelor de viață, prin rugăciunea comună, prin mici acte de milostivire în viața de zi cu zi, misionarii Milostivirii Divine încearcă să corespundă îndemnului lui Cristos: „Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv!” (Lc 6,36) Cu perseverență, sora Veronica propune zilnic pe WhatsApp, pentru meditare, un pasaj din „Micul Jurnal” al Sfintei Faustina Kowalska. Apoi, cu ocazia fiecărei întâlniri a grupului, sora pregătește o temă de reflecție și o mică cateheză, pe care o distribuie în formă tipărită fiecărui participant. Tema prezintă unul sau câteva pasaje din Biblie, cel mai adesea din Sfânta Evanghelie, alături de fragmente din jurnalul Sf. Faustina, explicații și comentarii edificatoare, sugestii pentru meditare și dezbatere. Întâlnirea începe cu o scurtă rugăciune către Duhul Sfânt și se încheie cu recitarea în comun a Coroniței Milostivirii Divine. La mijloc este partea dedicată discuțiilor pe marginea celor citite din materialul tipărit. Sora Veronica a proiectat la un moment dat și un film documentar despre manifestarea milostivirii lui Dumnezeu în decursul istoriei, cuprinzând viața Sfintei Faustina Kowalska și drumul oarecum anevoios al acceptării oficiale în Biserică a cultului Milostivirii Divine. Pentru înțelegerea corectă a acestui cult, sora Veronica a oferit spre lectură o carte cuprinzând studiul reputatului teolog polonez pr. Ignacy Rozycki, care sistematizează și clarifică acest subiect.

Datoria unui misionar al Milostivirii Divine este, înainte de toate, să se încreadă tot mai mult în nemărginirea îndurării Domnului, iar apoi să facă cunoscută și altora iubirea lui Dumnezeu, prin mici acte de milostivire trupească și sufletească față de aproapele, sau prin mici renunțări. Rugăciunea sa frecventă este:  Isuse, mă încred în tine !

Parcursul catehetic al întâlnirilor grupului Misionarilor Milostivirii Divine  (teme, idei, concluzii)

• Sora Faustina - model de încredere absolută în Dumnezeu. Ce este încrederea? Credința trebuie să crească. Încrederea prin ascultare.
• Credința nu cedează în fața îngrijorării și anxietății. Sora Faustina s-a străduit să dobândească o încredere de copil. Credința nu așteaptă un timp mai potrivit. Credința trebuie trăită în Biserică.
• Sora Faustina - model de milostivire. Atitudinea de milostivire în scrierile sorei Faustina. În inima milostivirii. Dumnezeu este iubire care cheamă la iubire.
• Esența devoțiunii la Milostivirea lui Dumnezeu.

• Practicarea iubirii active față de aproapele. Liberi de descurajare. Timpul ispitelor.
• Zel apostolic pentru salvarea sufletelor. Maria sprijină credința noastră. Liberi de tenebre.
• Împărtășirea trăirii experienței cu Isus. Ce căutați? Isus învață cu autoritate.
• Lupta cu ispita. Singurul lucru amenințat în deșert este încrederea. Numai cei care nu s-au încrezut, au murit în deșert.
• Modelul personalist al milostivirii. În inima tuturor harurilor.
• Viața ei simplă devenită extraordinară. A ne ruga în unire cu Sfânta Maria.
• Misiunea de a proclama mesajul Milostivirii lumii întregi. Dincolo de tristețe. Timpul curajului, al îndrăznelii.
• Obiectul devoțiunii la Milostivirea lui Dumnezeu. Purtarea bucuriei cu Sfânta Maria.
• Mișcarea adoratorilor și apostolilor Milostivirii lui Dumnezeu. Maria își oferă protecția.
• Discipolii discutau despre cine este mai mare.
• A face voia lui Dumnezeu cu Sfânta Maria. Maria încurajează misiunea.
• Sărbătoarea lui Cristos Rege. Adevăratul Împărat este diferit de cei lumești, pe care îi cunoaștem.
• Pregătirea de Crăciun cu Sfânta Maria. Viața interioară și împlinirea cu mare grijă a îndatoririlor.
• Dumnezeu este iubire care nu dezamăgește. O regulă a discernământului spiritual. Secta „drepților” și chemarea păcătoșilor.
• Cine-și iubește aproapele împlinește întreaga Lege. Bârna din ochiul meu e judecarea celuilalt. Gura vorbește din plinătatea inimii. Vorba controlată și stăpânirea întregului trup.
• Orice suflet trebuie să se roage. Rugăciunea ne ridică de la dorințele lumești la dorința de viață veșnică, ne deschide spre Dumnezeu. Persoana adultă știe să iubească.
• Întreaga Evanghelie este un exorcism. Dumnezeu prezent pretutindeni. Cel mai mare semn: Dumnezeu se dă pe sine oamenilor.
• Evanghelia după Ioan - un vultur care se rotește în zbor, tot mai sus, atras de lumină, în sferele înalte ale cunoașterii lui Dumnezeu. Isus Cristos e lumina lumii. Contemplarea și cunoașterea de sine.
• Omul e chemat să mențină o singură direcție: cea a iubirii. Fericirea este iubirea reciprocă. Omul și Dumnezeu devin una în iubire. A iubi înseamnă a lăuda, a onora și a sluji. Fericirea se învață.
• Dumnezeu este iubire necondiționată pentru noi. În sufletele curate, prin harul lui Dumnezeu, iubirea este capabilă să prefacă suferința în desfătare.
• Duhul Sfânt, Mângâietorul, ne transmite viața divină, plinătatea iubirii Tatălui și a Fiului. Privind la iubirea cu care Domnul ne-a iubit în jertfa Sa de pe cruce, ne încredințăm sufletele lucrării Duhului Sfânt. Viața pe care Isus și-a dat-o pentru noi devine începutul învierii noastre. Darul cel mai mare al Duhului Sfânt este iubirea.
• După ce l-a omorât pe Ioan Botezătorul, Irod tetrarhul aude despre toate cele pe care le făcea Isus și caută să-l vadă. Dar nu este dispus să se convertească, din cauza avantajelor pe care i le conferă puterea și bogăția. În schimb, cunoscându-l pe Isus, Sf. Faustina acceptă voluntar sacrificiul dorit de el.
• Fiul lui Dumnezeu își dă viața pentru păcătoși, pentru că Dumnezeu iubește pe fiecare în mod gratuit, cu o iubire infinită. Creștinismul se mărturisește prin frumusețea iubirii pe care o trăim. Pentru a-i fi plăcută lui Dumnezeu, sora Faustina făcea totul din iubire. Iubirea curată nu se rătăcește, luminează, este ingenioasă, este fericită când se dăruiește sau arde ca o jertfă, intuiește pericolele și cunoaște cu cine are de-a face.
• Răul pe care ni-l facem nouă sau îl facem altora, i-l facem și lui Isus, căci el ne iubește pe toți și ne vrea fericiți. Puterea lumească se bazează pe abilitatea de a înșela și de a ucide. Cu totul altfel este puterea lui Dumnezeu, care este orientată spre a da viață și a salva. Alegând locul cel mai neînsemnat, sora Faustina descoperă fericirea de a-l putea iubi pe Isus fără opreliști.
• Unde este Împărăția lui Dumnezeu? Acolo unde e încredere, pace, bucurie, răbdare, bunăvoință, fidelitate, blândețe, libertate, stăpânire de sine, iubire. Când va veni Împărăția? Atunci când ne vom converti în spiritul Evangheliei. Așadar, atât locul cât și timpul depind de noi. Cea mai mare suferință a sufletelor din purgatoriu este dorul de Dumnezeu.
• Așteptând sfârșitul, al nostru și al istoriei, să fim convinși că Dumnezeu nu este „hoțul” vieții noastre, ci este Mirele! Adevărata dramă este în interior, când nu mai avem încredere în viață, convinși fiind că nu va mai exista nimic pozitiv, că răul și moartea vor triumfa. Păcătoșii cei mai mari sunt primii îndreptățiți să aibă încredere în milostivirea divină.
• Frica de Dumnezeu, înțeleasă greșit, poate duce la îndepărtarea omului de Dumnezeu. Corect, frica de Dumnezeu este recunoașterea valorii și importanței Sale. Semnele prezenței și lucrării lui Dumnezeu sunt bucuria și pacea. Sf. Iosif experimentează acestea ascultând de îngerul Domnului, luând-o la sine pe fecioara Maria în care se zămislise Fiul lui Dumnezeu. Milostivirea Divină lucrează în toate sufletele care îi deschid ușa, convertind pe păcătoși și dând statornicie celor drepți. Nașterea lui Isus trebuie așteptată de noi asemenea Maicii Preasfinte, cu blândețe și reculegerea duhului.

Apocalipsul Sfântului Ioan  (explicații, idei)

• Timpul realizării profețiilor este „aproape” în toate momentele istoriei Bisericii. Nicio interpretare a Apocalipsului nu poate pretinde că este sigură și corectă. Pentru pătrunderea misterului revelat este necesară însușirea limbajului carții. Șapte este numărul plinătății. Experiența făcută de fiecare om la Sfânta Liturghie este o dezvăluire a misterul lui Dumnezeu.
  Inundată de lumina divină, Sf. Faustina trăiește în intimitate cu Presfânta Treime, ca un copil lângă tatăl său preaiubit.
• Scrisorile adresate celor șapte Biserici (Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Laodiceea) sunt destinate întregii Biserici. Scrisorile conțin șase elemente: destinatarul, evaluarea făcută de Isus, sentința dată de Isus, îndemnul specific adresat de Isus, reamintirea importanței ascultării Spiritului, promisiunea facută de Isus învingătorului. Biserica din Efes este apreciată pentru străduință, statornicia de partea binelui, răbdare în suferință, respingerea învățăturilor păgâne și a imoralității sexuale. Totuși, Isus îi reproșează părăsirea iubirii de la început.
  Sf. Faustina știe că pentru a-i fi plăcută lui Dumnezeu trebuie să facă cele mai mici lucruri cu o mare iubire.

⇒ mai multe fotografii

OBS: În pagina  Îndurarea Divină  sunt prezentate pe scurt istoria, scopul și elementele caracteristice ale evlaviei către Milostivirea Divină.