„ Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniți, binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! Căci am fost flămând, și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat, și mi-ați dat să beau, am fost străin, și m-ați primit, gol, și m-ați îmbrăcat, bolnav, și m-ați vizitat, am fost în închisoare, și ați venit la mine!». Atunci îi vor răspunde cei drepți, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând, și te-am hrănit, sau însetat, și ți-am dat să bei? Când te-am văzut străin, și te-am primit, sau gol, și te-am îmbrăcat? Când te-am văzut bolnav sau în închisoare, și am venit la tine?». Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut». ”
Surorile Misionarele Carității sunt o comunitate religioasă de măicuțe din Biserica Catolică, fondată în 1950 la Calcutta (India) de către Maica Tereza de Calcutta. Maica Tereza, pe numele de botez Anjezë Gonxhe Bojaxhiu, s-a născut la Skopje (actuala capitală a Macedoniei de Nord) dintr-o familie de albanezi. La vârsta de 18 ani, tânăra albaneză pleacă în Irlanda și se alătură surorilor din congregația Sfintei Fecioare Maria, cu dorința de a învăța limba engleză pentru a putea fi apoi trimisă ca misionară în India. După un an ajunge în India, unde învață limba bengaleză, își desăvârșește formarea religioasă, depune voturile și își alege numele de Tereza, în amintirea Sfintei Tereza de Lisieux - patroana misionarilor.
Timp de aproape două decenii, sora Tereza a predat cu bucurie în școala medie de fete „Sfânta Maria”, în apropierea conventului. Treptat, simțind o compasiune tot mai adâncă față de oamenii defavorizați, a realizat că voia lui Dumnezeu în privința ei este alta. Cu încuviințarea superiorilor bisericești, sora Tereza a părăsit școala unde activa de atâta vreme și a înlocuit haina monastică europeană a „măicuțelor de Loreto” cu un sari indian simplu, alb cu bordură albastră, care-i permitea să ajungă cu discreție în zonele cele mai sărace ale Calcuttei. Prin exemplul dat, maica Tereza a atras în jurul ei mai multe tinere simple, cu inimă generoasă, dornice să o ajute în efortul de ajutorare a „celor mai săraci dintre săraci”. Astfel, cu încuviințarea autorităților bisericești, a luat ființă congregația Misionarele Carității. Susținută în principal de donațiile oamenilor binevoitori, noua congregați de surori reușește să înființeze în India mai multe centre de caritate: pentru bolnavii muribunzi, pentru leproși, pentru copiii fără adăpost. Pornită de la un grup inițial de 13 surori, comunitatea Misionarelor Carității a crescut treptat, ajungând în zilele noastre la peste 5000 de surori, care își desfășoară opera de binefacere pe toate continentele. În România, Misionarele Carității au venit prima dată în anul 1990, împreună cu Maica Tereza de Calcutta, iar apoi au înființat comunități la București, Chitila, Bacău, Sf. Gheorghe. Au început activitatea misionară prin luarea în îngrijire a copiilor cu probleme, abandonați în orfelinatele din țară.
În puține cuvinte, portretul Maicii Tereza de Calcutta este redat cel mai bine de propriile cuvinte: „Prin sânge și origine eu sunt albaneză. Cetățenia mea este indiană. Sunt o călugăriță catolică. Cât privește chemarea mea, eu aparțin lumii întregi. Cât privește inima mea, eu aparțin în întregime Inimii lui Isus.” La data de 5 septembrie 1997, după o viață bogată în fapte de caritate, după ce a călătorit și a înființat misiuni în mai multe țări ale lumii, la vârsta de 87 de ani, Maica Tereza a trecut la cele veșnice în casa surorilor din Calcutta. În ziua de 19 octombrie 2003 papa Ioan Paul al II-lea a declarat-o Fericită, iar pe 4 septembrie 2016 papa Francisc a trecut-o în rândul Sfinților Bisericii Catolice. Sfânta Tereza de Calcuta este comemorată pe 5 septembrie.
Surorile Misionarele Carității îl urmează pe Domnul Isus Cristos îmbinând viața activă cu viața contemplativă, ajutorarea celor nevoiași cu rugăciunea. Ele trăiesc auster în mici comunități, conform celor patru voturi ale congregației: sărăcie, castitate, ascultare, slujire gratuită și din toată inima a celor mai săraci dintre săraci. Maica Tereza de Calcutta afirma următoarele: „Scopul Surorilor Misionare ale Carității este să se dedice din suflet și din toată inima bunăstării materiale și spirituale a tuturor nevoiașilor, săracilor fără ajutor, copiilor neglijați, bolnavilor abandonați, leproșilor, cerșetorilor autentici - pe scurt, tuturor acelor nefericiți care, fie din proprie neglijență, fie din lipsa de preocupare a societății, sunt lăsați să plutească în derivă, fără ajutor sau speranță.” Misionarele Carității arată respect și dragoste fiecărei persoane umane, indiferent de castă sau stare socială, credință sau religie, rasă sau naționalitate. Misionarele Carității nu încearcă să impună nimănui credința catolică, nu caută să-și facă publicitate, nu doresc faimă și onoruri.
Unde pot fi întâlnite la Galați surorile Misionare ale Carității?
Deși provin din țări de pe diferite continente, surorile misionare ale Maicii Tereza de Calcutta s-au adaptat bine condițiilor existente în România. Ele înțeleg și pot chiar discuta cu localnicii în limba română, iar la nevoie în limba engleză sau o altă limbă de circulație internațională. În spiritul regulamentului congregației, surorile nu dețin proprietăți, bunuri și conturi bancare personale. Toate casele și mijloacele de care dispun sunt folosite în comun de surori. Banii necesari pentru traiul propriu și pentru activitatea de caritate sunt primiți din fondul propriu al congregației, care este alimentat de donațiile și ofertele unor persoane generoase sau grupuri de binefăcători. Misionarele Carității nu derulează activități publicitare destinate strângerii de fonduri. Astfel, Misionarele Carității depind total de Providența divină. Maica Tereza a cerut în mod repetat oamenilor să se roage ca surorile să nu strice „lucrarea lui Dumnezeu”. Pentru a rezista asaltului spiritului lumesc, regulamentele congregației impun surorilor misionare să ducă o viață simplă, fără distracții și divertisment, să poarte o îmbrăcăminte simplă, să renunțe la televizor, calculator și orice alt aparat electric / electronic care nu este absolut necesar. Merită amintit că sari-ul alb cu trei dungi albastre, pe care îl poartă Misionarele Carității din toată lumea, este confecționat manual de bolnavii de lepră pe care surorile misionare îi îngrijesc într-una dintre casele din India ale congregației.
Mulțumim lui Dumnezeu și surorilor Misionare ale Carității pentru venirea lor la Galați și pentru prezența luminoasă și binefăcătoare în mijlocul comunității noastre parohiale.