Mergând pe o cale a împlinirii

„Unii oameni, indiferent cât de mult îmbătrânesc, nu-și pierd niciodată frumusețea, ci doar și-o mută de pe fețe în inimile lor.” (Martin Buxbaum)

„Studiați, iubiți, trăiți” - iată o exprimare succintă a Regulii Ordinului Franciscan Secular. Ea întruchipează ceea ce Biserica așteaptă de la religioșii franciscani terțiari. Dacă în tinerețe nu ai adunat, cum ai putea găsi ceva valoros la bătrânețea ta? Cât este de frumoasă judecata la cei cărunți și cunoașterea, sfatul la cei bătrâni! Cât de frumoasă este înțelepciunea bătrânilor, gândirea și sfatul pentru cei cinstiți! Cununa bătrânilor este multa experiență și mândria lor este teama de Domnul. În lumina acestor gânduri să revedem câteva din învățăturile de căpătâi, edificatoare pentru terțiarul franciscan.

Care sunt valorile principale ale laicilor franciscani?
Dreptatea și Iubirea. Voința ca celălalt să fie un celălalt de aproape - numai atunci este posibilă iubirea. A iubi însemană a renunța la Eul propriu pentru a promova un alt Eu.

Care este regula Ordinului Franciscan Secular (O.F.S.)?
Să trăim Evanghelia lui Isus Cristos după exemplul Sfântului Părinte Francisc. Câteva indicii:

• Membrii O.F.S. se străduiesc să fie prezențe vii în Biserică și în lume.
• Francisc a fost, este și va fi un exemplu de urmat. Prin modul propriu de trăire a virtuților teologale - credința, speranța și dragostea - Francisc rămâne „actual” pentru societatea noastră, împovărată și lovită din toate direcțiile.
• Bucuria de a trăi în simplitate, pe care Sf. Francisc din Assisi o transmite celor care îl urmează, este un dar minunat de la Dumnezeu. Sfântul Francisc a transmis tuturor prin testamentul său: „Scrie, că îi binecuvântez pe toți frații mei care sunt în Ordin și care vor veni până la sfârșitul lumii.”

Pe ce se întemeiază stilul nostru de viață franciscan?
Stilul de viață franciscan se întemeiază pe Isus Cristos și pe nimeni altcineva. A urma „calea lui Francisc” înseamnă a lupta cu toată ființa noastră, cu mintea și inima, pentru a fi permanent pe drumul de la Evanghelie la viață și de la viață la Evanghelie.

Care este importanța Ascultării în spiritualitatea franciscană?
„Cunosc roadele ascultării”, zicea Sf. Francisc, „și știu că nu trece nicio clipă fără câștig spiritual, pentru cine își pune gândul sub jugul ascultării față de cineva”. „Eu aș asculta și de un novice, dacă mi-ar fi dat ca guardian”, spunea iarăși Sf. Francisc. Întrebat de frații săi în ce constă ascultarea desăvârșită, părintele Francisc le-a răspuns că adevăratul ascultător trebuie să fie ca un trup mort - unde îl pui, acolo stă. Ascultarea făcută cu smerenie, renunțând la pretențiile proprii, aduce pace și liniște sufletească. Francisc mai considera că trebuie poruncit rar în numele Ascultării, că nu trebuie „aruncat de la început cu sulița, care ar trebui să fie ultima armă” și că nu trebuie „pusă mâna îndată pe sabie”...

Dragi frați și surori, privind și noi la exemplul Sf. Francisc, să ne străduim să-l imităm cât mai bine pe Cristos, care trebuie să fie modelul fiecărui creștin. Prin chemarea de a-l urma pe Sfântul Francisc, prin dorința pe care am simțit-o de a începe totul de la capăt, așa cum a făcut și Francisc, am fost binecuvântați de Dumnezeu cu darul vieții și am primit de la El din abundență darul credinței și al fidelității. Ori de câte ori pornim iarăși la drum, în viața spirituală, intrăm într-o fază a vieții care îmbogățește raporturile noastre cu Dumnezeu, prin intermediul inspirațiilor care ne vin de Sus, de la Sfântul Francisc, de la Sfânta Clara și de la toți ceilalți frați sfinți care ne-au precedat pe acest drum. Să ne străduim, așadar, să privim ca Francisc și cu Francisc la modelul nostru care este Cristos, la iubirea Sa infinită față de noi, având dorința de a ne asemăna și noi cât mai mult cu El.

Nu trebuie să uităm niciodată ca scopul ultim al Ordinului Franciscan Secular (O.F.S.) este acela de a ne ajuta să împlinim mai bine cea mai mare poruncă din Lege, indicată nouă de însuși Domnul nostru Isus Cristos: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău! Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!” (Mt 22,37-39) Așadar, scopul nostru ca franciscani seculari este de a împlini misiunea pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o, de a corespunde la iubirea Sa față de noi cu o iubire cât mai mare din partea noastră, pe care să i-o arătăm dăruindu-ne Lui în totalitate, prin profesiune.

Cât de frumos este omul care știe să zâmbească / Și, deși sunt vremuri grele, încă poate să iubească. / Cât de minunat e chipul ce surâde și-n durere, / Și prin felul lui de-a fi, celor dragi le dă putere. / Deși valuri l-au lovit, și-a trecut prin încercări, / Cât de minunat e omul ce privește către zări. / Iar când seara lin se lasă, el zâmbește chiar de-i greu, / Cât de minunat e omul ce se-ncrede-n Dumnezeu!

„Căci sunt multe daruri sfinte, / Însă nu toți vor să știe, / Că-ntre toate: a te învinge, / A te umili-n răbdare, / Din iubire către Domnul, / Este darul cel mai mare.”

Recunoscându-ne greșelile și limitele noastre, să spunem totuși cu încredere această rugăciune: „Doamne, uneori împlinesc voința Ta, și îți mulțumesc pentru că mă conduci în acele momente. Dar sunt și unele momente când opun rezistență și mă îndepărtez de Tine cu încăpățânare egoistă. Sunt într-adevăr îndurerat(ă) pentru că nu sunt la înălțimea chemării Tale. Ajută-mă, Doamne, cu harul Tău, ca să mă pot schimba și să pot face în toate numai voința Ta. Amin!” „Sfinte Părinte Francisc, roagă-te pentru noi!”  Pace și bine !

sr. Maria Zlat (O.F.S.) , formator local

[11.04.2022]