Articol din colecție
Scurt omagiu unui păstor de suflete al Mileniului III
Am primit cu surprindere și tristețe vestea morții părintelui Cristian Blajuț, la sfârșitul primei luni de primăvară, când natura începe să revină la viață. Mi-au trecut prin fața ochilor minții imaginile cele mai reprezentative ale părintelui Cristian, așa cum l-am văzut eu, așa cum l-am cunoscut, fără să am calitatea de a fi fost un apropiat al sfinției sale. Părintele era un om deschis, care vorbea din prisosul inimii, din cele trăite, simțite și bine înțelese. Părintele era un predicator fără pereche, iar omiliile sale de la Sfintele Liturghii erau un adevărat șuvoi de învățătură creștinească. Dar aceasta nu era de ajuns, pentru că în dorința sa de a se dedica slujirii Cuvântului, părintele Cristian a dorit să se manifeste și în sfera cuvântului scris, ale cărui puteri îi erau bine cunoscute. Pe lângă valoarea cuvântului tipărit pe hârtie, părintele a realizat bine utilitatea și importanță cuvântului publicat pe Internet. În această ultimă calitate, de slujitor al cuvântului în mediile digitale, părintele Cristian Blăjuț a avut inițiativa revigorării site-lui parohial CatolicaGalați, proiect lansat de părintele Damian Anton, dar ajuns într-o stare de amorțire din cauza unor limitări și condiționări externe.
Îmi amintesc cu plăcere modul în care, în anul 2016, am colaborat cu părintele pentru realizarea noului site parohial. Eram o mână de oameni: părintele Cristian Blăjuț și domnul profesor Ionel Gheorghiu - scriitorii articolelor, fratele meu Leonard și cu mine - echipa tehnică. Mai târziu s-au alăturat și alții, care sper să nu se supere că nu i-am amintit aici. Am lucrat împreună la site cu sentimentul că suntem folositori comunității. Am apreciat atitudinea constructivă a părintelui, care ne-a dat libertatea de a concretiza propriile idei, în beneficiul cauzei comune.
Părintele Cristian Blăjuț, cu toată pregătirea sa aleasă, avea darul de a se apropia de oameni încât ei să nu simtă nicio „distanță” artificială, inutilă. Erau de ajuns câteva cuvinte și deveneai ori curios, pentru că părintele avea multe de zis în varii domenii, ori zâmbitor, pentru că părintele avea și un dezvoltat simț al umorului. În calitate de paroh, avea frumosul obicei de a-i saluta pe nume pe toți enoriașii care intrau în curtea bisericii, indiferent de vârsta lor, dovedind că își cunoaște bine „oițele” și că posedă o memorie extraordinară.
Prin dragostea pe care o avea pentru cuvântul care zidește și pentru comunitatea pe care o păstorea, părintele Cristian Blăjuț a aruncat printre noi, în „pământul” comunității locale, semințele unei forme noi de apropiere sufletească. Aceasta constă în preocuparea de a transmite, prin intermediul mijloacelor digitale (site și pagină FaceBook), un conținut informativ care să oglindească viața comunității catolice din Galați și care să promoveze adevărurile de credință și binele moral. Realitățile de azi, cu credincioși risipiți prin lume, cu bătrâni și bolnavi care nu se mai pot deplasa, cu oameni pentru care biserica este prea departe, solicită existența acestor mijloace care să slujească păstrării credinței și coeziunii comunității locale. Părintele Cristian Blăjuț a avut clară această necesitate și s-a angajat în rezolvarea ei. Îi suntem recunoscători și îl încredințăm cu încredere milostivirii divine. Domnul să îi răsplătească strădania preoțească și să îl primească în împărăția Sa!
Emilian Florea
[01.04.2026]